Nu credeam că un om politic, care a mai fost şi preşedinte pe deasupra, poate face atâtea greşeli. În primul rând pentru că ştie – sau ar trebui să ştie – întregul sistem instituţional al statului. Apoi pentru că ar trebui să fi lucrat şi să lucreze cu specialişti în politică şi comunicare publică, aceştia putându-l pune în gardă împotriva unor gafe de dimensiuni catastrofale.
În fine, pentru că acţiunile sale au efectele contrare celor scontate şi că greşelile sunt simple, de manual. Ca şi cum cineva ar fi luat cartea de acţiuni politice şi l-ar fi convins pe Igor Dodon să facă pe dos. Aşa a ajuns fostul preşedinte ostentativ pro-rus al Republicii Moldova cel mai bun agent electoral nu numai al Maiei Sandu – pe care a adus-o în locul său la Preşedinţie – dar şi al partidului prezidenţial PAS.
Acţiunile lui Dodon din această săptămână nu sunt altceva decât mană cerească pentru PAS şi pentru Maia Sandu. Atacul la Curtea Constituţională, adoptarea unei declaraţii împotriva hotărârii de dizolvare a Parlamentului şi pretinsa demitere a Preşedintelui Curţii Constituţionale prin hotărârea de anulare a desemnării sale ne duc în preistoria normativă şi găselniţele scornite de Plahotniuc pentru modificarea Constituţiei Republicii Moldova prin anularea modificărilor Constituţionale din 2000, subminează statul de drept şi creează aberaţii, nicidecum acte juridice cu putere – au fost lesne suspendate la aplicare imediat după atacarea lor la Curtea Constituţională legală, în funcţiune – dar au determinat şi o greşeală politică de amploare.
Astfel, prin aceste acţiuni, Igor Dodon a dat Maiei Sandu şi PAS-ului un motiv major de mobilizare, a readus emoţia în bătălia politică şi a creat, artificial, aş spune eu, un motiv de conflict între PSRM şi PAS care să recreeze un scop în luptă pentru adepţii opoziţiei. Şi asta după două luni, februarie şi martie, în care lumea asociase guvernarea cu Maia Sandu şi începea să deconteze problemele pandemiei şi ale nemulţumirii privind situaţia economică internă. În aprilie, actualul Preşedinte şi partidul său au revenit în viteză în creştere substanţială.
A fost de ajuns ca Dodon să cheme la picior guvernul Chicu la partid, iar acesta chiar să se ducă, să-l pună pe premierul interimar să facă documentul privind „recomandarea” de introducere a stării de urgenţă – care nu putea fi impusă de un guvern demisionar, iar preşedintele Maia Sandu nu a schiţat vreun gest că vrea să meargă în această direcţie – încât toată lumea a asimilat-o pe Preşedinta Republicii Moldova cu opoziţia şi a creat un scop din preluarea puterii depline, mutând toate deconturile actuale în contul PSRM. Un PSRM care, asociat cu Şor şi Plahotniuc, în plan public, se şi agaţă de scaunele puterii parlamentare şi fuge de confruntarea cu electoratul. Ce era mai rău!
Şi asta are loc după ce Igor Dodon deja greşise partitura privind amânarea anticipatelor, iar prin acest gest va aduce tot mai multe voturi Maiei Sandu. În mod normal, PSRM avea tot interesul să plece în anticipate, chiar cu şanse să formeze majoritatea alături de Şor. Era şi un gest de curaj, prezentarea la urne, şi unul de frondă, că se confruntă cu alegătorul. Dar şi unul de calcul, PSRM având o zestre electorală substanţială după prezidenţiale. Însă Dodon a ales să-şi atragă partidul într-o aventură greu de explicat, cea a amânării alegerilor anticipate care nu avantajau decât, eventual, partidele mici din Parlament cu şanse de a mai face pragul. Astfel, acţiunile lui Dodon nu fac decât să aducă voturi în plus Maiei şi PAS-ului. Mare greşeală. O greşeală echivalentă cu distrugerea PSRM, partid împins tot mai jos în sondaje.
integral aici
