Și mă refer acum la motorul care pune în acțiune păcatul. Unele ce i le putem atribui lui Adam, altele lui Lucifer.Ori, după cum știm, păcatul lui Lucifer e de neiertat. Dacă Adam a greșit din slăbiciune, din poftă, Lucifer a păcătuit din răutate. Iar această deosebire între păcate o vedem deseori la noi.
Păcătuim din slăbiciunea firii noastre căzute sau păcătuim din răutate, din invidie și ură? E o mare deosebire cred între aceste două tipuri de a ceda în fața unui păcat. Dar, înainte să ne amăgim și să credem că ridicarea lui Adam de către Iisus ne poate salva, să ne amintim că Iisus ne cere să nu mai păcătuim, în general.
Dar, din nefericire pentru noi, suntem departe de sfințenie și avem – prin mila lui Dumnezeu – șansa de a ne curăța de păcatele pe care nu ne putem opri să nu le comitem. Și atunci cred că aici apare o diferențiere esențială. Fiindcă de multe ori, în cazul păcatului comis din poftă și slăbiciune, pocăința apare imediat după. Nici nu cădem bine, că ne și pare rău. Ca să dau un exemplu simplu: câți dintre noi nu pățesc în post să mănânce de dulce și imediat după să își spună: nici nu a fost atât de bun, mai bine mă abțineam.
Păcatele răutății însă, chiar și atunci când ni le vedem, nu vin cu regrete. Pentru că omul, cu mintea clară a ales să facă un rău. Și dacă din voință l-a făcut, nu din slăbiciune, nu are cum să apară părerea de rău. E nevoie, în cazul acestor păcate, ca omul să se schimbe radical. E nevoie de ceea ce teologia morală numește metanoia: schimbarea minții, de trecerea la un om nou cu totul, unul care să vadă păcatele lui de dinainte străine de el.
Să ajungă la o schimbare atât de mare încât singur să se întrebe cum de a putut să facă astfel de lucruri.
Și atunci, pentru acest tip de păcate, există o singură luptă. Până în momentul în care virtutea schimbă simțirea omului, el poate lupta rațional.
Conștient de ceea ce ar putea face și ar vrea să facă, el trebuie să își impună să nu săvârșească acel păcat.
Lupta aceasta, din alegere rațională, îl poate ajuta pe omul care vrea să devină un bun creștin, să lucreze cu încetul la nașterea omului nou în adâncul său. Fiindcă acolo unde există voința spre bine, vine întotdeauna ajutorul și întărirea Duhului Sfânt.
Să urmărim cu atenție toate pornirile noastre și să transformăm voința noastră într-un frâu prin care să oprim pornirile noastre spre rău.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
