Dar nu s-a făcut nici seară, când am aflat o veste relativ cutremurătoare. Şi anume că, din leafa mea de jurnalist şi cea a soţiei – de profesoară la Academia de Arte (unde, apropo, se plătesc cele mai păcătoase salarii din istoria omenirii) -, voi fi nevoit în scurt timp să repar cel puţin două apartamente. Toată năpasta s-a abătut pe capul meu nu doar din cauza căscării administratorilor blocului nostru, ci mai presus de toate – din cauza neatenţiei mele. În timp ce mă delectam în tristeţea dimineţii fără apă, de dorul ploii care mă chema afară, am uitat robinetul deschis. Vă daţi seama ce a urmat: când zăpăciţii de la SEL au pornit apa, tot fără să anunţe pe nimeni, toţi vecinii mei de jos mi s-au înecat… Iar spre seară au venit trei poliţişti, care m-au rugat să semnez diferite foi, dar asta nu mă salvează deloc.
Atunci m-am pus la fereastră, am băut un ceai şi mi-am dat seama mai mult ca niciodată cât de importantă pentru fiecare dintre noi este atenţia. Atenţia faţă de orice fenomen, persoană, eveniment te face să vezi lumea mai reală şi pe fiecare om – mai viu. Atenţia îţi dă cuget limpede, pe când neatenţia te metamorfozează în marionetă dementă a celor care te conduc şi-ţi dictează ce trebuie şi ce n-ar fi de dorit să gândeşti şi să vezi. Iar, trăind într-o societate în care liderii încearcă să ne controleze totalmente şi să gândească pentru noi, dacă renunţăm la atenţie, ne sinucidem. Cu atât mai mult, cu cât trăim în Moldova – o cutie de chibrituri a marilor capi ai lumii, în care toţi politicienii cât de cât importanţi se mănâncă precum maidanezii. De vom fi atenţi la urletele şi schelălăitele lor, vom înţelege mult mai subtil lucrurile ce ne înconjoară şi scopurile celor care ne conduc. Altminteri, ar însemna să lăsăm deschis robinetul minciunii şi să ne înecăm mai rău decât vecinii mei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
