Până și aliații lui Putin se întorc împotriva lui

Cu arme nucleare tactice desfășurate în țară, Kremlinul se va simți îndreptățit să reprime orice revoltă serioasă contra regimului Lukașenko.

Vladimir Putin a anunțat că va detașa arme nucleare tactice în Belarus. Acest nou zăngănit de sabie e menit în mod evident a intimida Occidentul, și în special țările libere ale Europei de Est; odată desfășurate, astfel de arme ar amenința o porțiune apreciabilă a continentului, de la statele baltice în nord la România și Moldova în sud-est. Dar în spatele deciziei mai există încă un motiv. Cum până și cei mai vechi aliați își pierd încrederea în puterea Kremlinului, Putin devine profund paranoic, relatează The Telegraph citat de Rador.

Nu e nicidecum o coincidență faptul că anunțul a fost făcut de Ziua Libertății Belarusului, eveniment marcat în fiecare an de opoziția belarusă, care e hăituită și reprimată de președintele Alexander Lukașenko. În definitiv, a fost o amenințare prost disimulată.

Kremlinul a transmis un mesaj clar, neîndoielnic: cu armele sale nucleare desfășurate în Belarus, Rusia se va simți îndreptățită să reprime orice revoltă pro-occidentală serioasă contra lui Lukașenko. După cum a apreciat și secretarul consiliului național de securitate și apărare al Ucrainei, Oleksii Danilov, Belarus a devenit un „ostatic nuclear” al lui Putin.

Această etalare a mușchilor reflectă o schimbare a peisajului geopolitic: Kremlinul încalcă una dintre dogmele principale ale propriei politici antiamericane pe termen lung. Putin a susținut dintotdeauna că retragerea armelor nucleare de pe teritoriul fostelor state sovietice în anii ’90 demonstrează buna credință a Rusiei, în contrast cu persistența detașării de armament american în Europa.

Însă acum nu prea mai are sens să te prefaci că Rusia, iar nu SUA, ar fi cea care respectă suveranitatea țărilor est-europene. Natura respectului Kremlinul a fost acum expusă în văzul tuturor prin ororile pe care le dezlănțuie zilnic asupra Ucrainei. Nu e de mirare că acele țări care încă mai ascultă de Rusia au început să-și reconsidere poziția.

Manifestațiile de amploare din Georgia trebuie să fi speriat Kremlinul. Guvernul georgian practică o echilibristică cinică între Rusia și Occident, urmărind aderarea la UE în timp ce strânge relațiile economice cu Moscova. Legăturile cu Rusia pe care le au influenții oligarhi ai țării se află într-un contrast puternic cu simpatiile pro-occidentale ale populației.

Luna aceasta guvernul georgian a renunțat la un proiect de lege care ar fi afectat entitățile finanțate din străinătate, considerat o tentativă de a apropia Georgia de Rusia. Protestele febrile au fost întâmpinate cu duritate de poliție, iar diplomații occidentali cu care am discutat se întreabă dacă tulburările nu vor duce la apariția unei mișcări revoluționare pro-vestice similare cu revolta Maidan din Ucraina.

Între timp, de cealaltă parte a Mării Negre, Rusia și-a pierdut influența pe care o avea în UE înainte de invazie. Premierul ungar Viktor Orbán, liderul UE cel mai înclinat să mențină relații cu Putin, a declarat recent că schimbarea realităților geopolitice ar putea impune o modificare a poziției sale. Și alte țări, care vor să adere la UE dar au relații prietenoase de lungă durată cu Moscova, încep să vadă legăturile cu Rusia ca pe un impediment.

Serbia, cel mai mare aliat ideologic al Kremlinului din Europa, ar putea fi o altă țară aflată într-un punct de cotitură, gata să se dezbare de influența Rusiei. Sprijinul popular pentru Rusia rămâne puternic, dar establishment-ul politic al țării începe să realizeze datorită invaziei din Ucraina că un viitor în UE nu e compatibil cu relațiile strânse cu Putin.

Un acord mediat de Occident între Serbia și Kosovo – țara separatistă pe care Serbia și Rusia nu o recunosc – pare a fi ca și convenit, având potențialul să înlăture un obstacol considerabil din calea lentei îndepărtări a Belgradului de Moscova. E posibil de asemenea ca guvernul sârb să pregătească acum în mod subtil populația pentru o eventuală adoptare de sancțiuni contra Rusiei, conform solicitărilor Vestului; duminică ministrul de externe Ivica Dačić a admis că Serbia ar putea sancționa Rusia, dacă inacțiunea în acest sens ar ajunge la un moment dat să aibă consecințe suficient de grave.

Influența Rusiei în Europa de Est se erodează de mulți ani, însă invazia din Ucraina a accelerat imediat acest proces – chiar și în regimuri considerate până acum de Putin aliați apropiați. Cu cât războiul se lungește și victoria Kremlinului întârzie, cu atât mai mare va fi imboldul pentru politicienii și populația din țări precum Serbia și Georgia să se descotorosească de influența sufocantă a Rusiei.

Enormitatea greșelii strategice a lui Putin de a invada Ucraina a dus nu numai la extinderea NATO și distrugerea controlului vital al Moscovei asupra energiei Europei. Încet dar sigur, Putin își pierde și ultimii amici europeni care-i mai rămăseseră. Amplasarea armelor nucleare în Belarus e o tentativă disperată a Rusiei de a-și conserva cea mai strânsă alianță.

Sursa: Stiripesurse.ro