Copilǎria și-a petrecut-o la țară, în mijlocul țăranilor. Pe la 1829 o cumplită epidemie de holeră i-a secerat familia. Rămas orfan de mamă, Alecu Russo e trimis de parintele său la studii în Elveția. La 10 ani este elev al Institutului “Francois Naville” din Vernier, Viena, unde vine să urmeze studiile comerciale. Este expulzat pentru o odă dedicată lui Alibaud, atentatorul la viaţa regelui francez Ludovic-Filip.
Pe băncile institutului scrie primele sale încercări literare. Majoritatea lucrărilor au fost scrise în limba franceză și au apărut postum în traducerea lui Vasile Alecsandri și Alexandru Odobescu.
Este un “ostaş al propăşirii”, un animator al Revoluţiei de la 1848 la Iaşi, şi Blaj, după care ia drumul pribegiei, în Bucovina şi în Transilvania. Este arestat la Dej şi trimis în prevenţiune la Cluj, de unde, eliberat, călătoreşte la Viena şi Paris.
Este autorul volumului Cântarea României, tipărit anonim. Fără a revendica vreodată explicit această operă, a furnizat unul dintre cele mai cunoscute litigii de paternitate literară din istoria literaturii române.Iertat de domnitorul Grigore Al. Ghica, devine director în departamentul Lucrărilor Publice şi membru al Sfatului administrativ (1846), procurist al Băncii naţionale. Sărac, bolnav incurabil, obosit de exil şi pribegii, moare la 5 februarie la Iaşi.
Sursa: wikipedia, biblioteca-virtuala.blogspot.com
