Rămânând orfană la vârsta de patru ani, este crescută şi educată de Nicolae Leonard, unchiul său. Şi-a făcut studiile gimnaziale la Odesa, la Institutul de Fete Nobile.
Urmează cursuri universitare la Varşovia şi Paris, unde a manifestat un interes deosebit pentru medicină şi literatură. Se căsătoreşte cu Gheorghe Lazo (1891), stabilinduse la moşia soţului din Piatra, jud. Orhei. Vinde moşia Piatra şi se stabileşte la Ezăreni, unde avea şi o moşie, moştenire de la părinţi. Rămasă văduvă (1905), reuşeşte să administreze moşia şi să-şi educe copii: Serghei, Boris, Ştefan. Cumpără o vilă la marginea Chişinăului (1909). Se căsătoreşte cu Ştefan Luzghin (1917). Continuă să acorde ajutor ţăranilor de la Ezăreni.
Româncă devotată operei de binefacere, devine membră şi activează în diferite instituţii care funcţionează în Chişinău: Consiliul de conducere al orfelinatului Olga; Comunitatea surorilor de caritate Hârbovăţ; Casa Muncii a Societăţii de Binefacere; Societatea nevoiaşilor de pe lângă Gimnaziul 1 de băieţi. Este preocupată de soarta femeii în societate (1917-1932). Membră a Ligii Culturale a Femeilor Moldovence (din 1917). Ţine un curs de franceză la Şcoala Eparhiala de fete din Chişinău (din 1922). Este aleasă preşedintă a Ligii Femeilor din Basarabia (1931).
Cunoştea câteva limbi străine. Se interesa de problemele agriculturii şi apiculturii, colaborând activ la publicaţiile Plodovodstvo şi Bessarabskoe selskoe hoziaistvo. Călătoreşte mult în ţările Europei. Casa Elenei Lazo era vizitată de poeta Olga Cruşevan, poetul Nicolai Costenco, scriitorul Constantin Stere, medicul Toma Ciorbă, mitropolitul Gurie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
