Istorie

Personalitatea zilei. Pantelimon Sinadino, un primar grec al Chișinăului

Pantelimon Sinadino s-a născut într-o familie de negustori greci. Bunicul său, Pantelimon I. Sinadino, a fost primar al Chișinăului în perioadele 1837-39 și 1840-42, iar tatăl, Victor Sinadino, cetățean de onoare al Chișinăului, a ctitorit câteva edificii importante în oraș, printre care biserica Sf. Pantelimon (1891, împreună cu fratele său Ioan) și Banca orășenească (în prezent, Sala cu orgă). În perioada 1893-1924, actuala stradă Vlaicu Pârcălab din Chișinău s-a numit ,,strada Victor Sinadino".

Pantelimon Sinadino își face studiile la Liceul nr. 1 din Chișinău (promoția 1894) și la Universitatea din Kiev (specializându-se în economie, finanțe și medicină).


Biserica Sf. Pantelimon din Chișinău

La 25 aprilie 1903 devine primarul Chișinăului în locul lui Carol Schmidt care demisionase, în urma pogromului evreiesc. Ocupă acest post până la 20 ianuarie 1904.

Revine în postul de primar al Chișinaului pe 11 noiembrie 1905, fiind desemnat să dețină acest post pe un termen de patru ani.
La 6 februarie 1907 este ales membru al Dumei a II-a de Stat, iar la 14 octombrie același an este ales membru pentru Duma de Stat de legislatura a III-a.

La 22 octombrie 1909 este ales a treia oara primar, dar la 15 februarie 1910 își dă demisia.

În 1917 devine membru în Sfatul Țării din partea minorității grecești. Din motive de sănătate, activează puțin în cadrul acestui for.
La începutul anului 1918, în fruntea unei delegații de latifundiari basarabeni, se întâlnește la Iași cu regele Ferdinand. În cadrul acestei întâlniri, latidifundiarii, aflați sub pericolul de a-și vedea averile confiscate de bolșevici, se declară susținători ai unirii Basarabiei cu Romania, cu condiția de a le fi garantate proprietățile de Guvernul Român.

În anii 1924-40 ocupă funcții importante în Banca Populară din Basarabia.

În 1933, la invitația lui Ion Duca, devine membru al Partidului Național Liberal și este ales în Parlamentul României.

Este arestat la 9 iulie 1940 de NKVD și despre soarta lui de atunci nu se știe nimic.

Soția Xenia și doi copii, Alexandru și Victor, au reușit să se refugieze la București.

Sursa: Wikipedia.ru

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *