A studiat la Facultatea de Drept a Universităţii din Kiev, după care a lucrat în calitate de magistrat în orașele Taganrog, Berdeansk ş.a. Până la revoluţie, Vladimir Bodescu a practicat avocatura, iar din 1918 până în 1933 a fost procuror al Curţii de Justiţie. Vladimir Boldescu a fost deputat Sfatului Țării, în comisiile constituțională și juridică, fiind ales din partea juriştilor moldoveni la 28 februarie 1918. La 27 martie 1918, a votat Unirea Basarabiei cu România.
A fost membru de partid în 1917-1918 (Partidul Poporului) şi, din 1938, membru al Frontului Renaşterii Naţionale. După Unire, un timp, a fost director general al Justiţiei din Basarabia. A fost decorat cu trei ordine Coroana României. Pensionat în 1938, se retrage la Durleşti, îndeletnicindu-se cu horticultura şi viticultura. În 1940 se schimbă însă totul. URSS anexează Basarabia. Nu se știe de ce, Vladimir Bodescu nu se refugiază. Pe 10 august 1940 este arestat de NKVD. Motivarea era formală, precum în toate cazurile foştilor membri ai Sfatului Ţării. Este acuzat conform art.5413 al CP. al R.S.S.Uc, pentru că a fost membru activ al Blocului contrarevoluţionar Moldovenesc şi deputat în Sfatul Ţării. Întrebat de anchetator dacă recunoaște că este vinovat pentru faptul că a votat Unirea, Boldescu a răspuns „Nu, nu recunosc. Poporul basarabean, cu limba şi credinţa, tindea spre români, şi această unire a fost atunci firească”.
Decizia de a-l trimite în judecată a fost luată la 14 iunie 1941, dar a început războiul şi Vladimir Bodescu a fost evacuat împreună cu alţi deţinuţi, şi la 24 octombrie 1941 a ajuns la închisoarea din Kazan. La 28 octombrie, a decedat din cauza diareii. Moartea, conform actului oficial, a survenit în urma unui atac de cord.
Surse: wikipedia, chisinau.blogspot.com
