Istorie

Personalităţi (care nu trebuie) UITATE: Jean Moscopol

„Ce frumoasă este viaţa,
când eşti chior şi prost ca ţaţa”!

În anii 1947-1948, prin Bucureşti circula o melodie cu un titlu măreţ – „Guvernul comunist” -, dar cu un puternic mesaj anticomunist, fiind una dintre cele mai profunde satire la adresa regimului. „Ce frumos e când vin ruşii/ Şi îţi spun din dosul uşii,/ Cum să vorbeşti, cum să taci,/ Pe Apostolu’ să faci./ Ce frumoasă este viaţa,/ Când nu te apucă greaţa,/ Să-i tot perii pe intruşi/ Şi să-i tămâiezi pe ruşi”. Acest cântec – actual şi astăzi, din păcate – era interpretat de legendarul Jean Moscopol. E adevărat că, la acea etapă, Jean Moscopol nu se mai afla în România – din cauza atitudinii sale intransigente faţă de ocupaţia sovietică a României, după 1944 cântăreţul a fost nevoit să emigreze în SUA. Dar cântecele sale au continuat să dăinuie prin cârciumile bucureştene, chiar dacă regimul comunist instaurat în România a încercat, prin marginalizare, să-l şteargă din conştiinţa naţională.

De origine grec, născut la Brăila, pe malurile Dunării, la 26 februarie 1903, Jean Moscopol de mic ştia să cânte la mai multe instrumente, cunoştea bine franceza, italiana, engleza, germana şi greaca. A urmat şcoala primară şi cea secundară la Brăila, iar liceul – la Galaţi. A fost funcţionar la o agenţie maritimă, a lucrat şi la o bancă. A debutat în 1929 la barul „Zissu”, de pe strada Şerban Vodă din Bucureşti.

Făcea epigrame, compunea, cânta. În aceeaşi perioadă a apărut în filmul „O noapte furtunoasă”, în rolul şansonetistului care cânta la Grădina de vară „Union”, a făcut primele înregistrări pe plăcile de gramofon şi a debutat la radio. În 1930 a susţinut un turneu prin ţară cu Ion Manolescu, actor la Teatrul Naţional, şi a devenit artistul exclusiv al Casei londoneze de discuri „His Master’s Voice”. De-a lungul anilor, a înregistrat pe discuri de gramofon peste 300 de cântece, de cele mai diverse facturi, româneşti şi străine. În 1932 merge la Berlin, unde imprimă discuri cu orchestre celebre, ca Honlgsberg şi James Kok, şi ia lecţii de canto cu profesorul Korst.

După război, când România a intrat în orbita URSS, Moscopol pleacă în exil în Grecia, apoi în Germania şi Franţa, iar de aici trece oceanul şi se stabileşte în SUA, la New York, unde a continuat să scrie şi să cânte despre regimul sovietic. Totuşi, în America nu a mai avut aceeaşi carieră strălucitoare ca în România, dar s-a implicat în viaţa comunităţii românilor de la Biserica „Sfântul Dumitru” din New York. După slujbe, organiza întâlniri cu românii din diaspora. Pentru a-şi câştiga existenţa, a avut diferite servicii, ocupaţii nesemnificative pentru cariera lui artistică. În 1970, cu sprijinul lui Aristide Buhoiu, directorul ziarului „Universul”, a înregistrat o serie de cântece. Lansarea lor avut loc la Bucureşti abia în 1993.

„Jean Moscopol, în plus faţă de talentul lui enorm, este inteligent şi are atâta gust şi rafinament”, spunea compozitorul român Henry Mălineanu, care a scris mai multe cântece pentru el. Prin asta se şi explică faptul că, în memoria românească, Jean Moscopol rămâne drept unul dintre cei mai îndrăgiţi autori de romanţe – melodii care au făcut epocă şi care sunt cântate cu drag şi azi: „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seară?”, „Mână, birjar”, „Tot ce-i românesc nu piere”… Multe dintre acestea, acum câţiva ani, au fost „reluate” de Tudor Gheorghe în irepetabila-i interpretare. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *