Poate că greşesc

Pe stradă, doi adolescenţi se răţoiesc: nu o să mai voteze Alianţa. Alianţa e de vină pentru tot ce se întâmplă şi nu se întâmplă în ţara asta. Dacă ai o existenţă nefericită, e de vină Alianţa. Dacă te-a părăsit nevasta sau ţi-a luat foc maşina, dacă nu ai mai fost de mult la ţară şi nimic nu te mai bucură, e de vină, fireşte, Alianţa. Dacă ai pierdut azi la tenis, iar Steaua a mâncat bătaie, dacă un prieten vechi a întors foaia şi se face că nu te mai ştie, e clar că e de vină Alianţa. Am senzaţia că tot ea e vinovată şi de privatizările frauduloase din anii ’90 sau de faptul că pe Nistru a avut loc un război dezastruos. Nici vorbă, e limpede că cele trei partide din Alianţă poartă întreaga răspundere.

În acelaşi timp, la Cinematograful Gaudeamus a fost prezentat filmul Aurora – un film extraordinar ce rulează cu sălile aproape pustii, la fel cum aproape pustiu e holul de la Alianţa Franceză, unde este vernisată expoziţia de pictură a lui Ştefan Coman. Şi tablourile lui Ştefan Coman chiar sunt foarte bune! Cum sunt foarte valoroase şi concertele de la Filarmonică sau cărţile Editurii Cartier, de exemplu.
Nu cred că Alianţa e vinovată că lumea nu prea cumpără cărţi şi intră foarte rar în sălile de teatru. Nu cred că Alianţa e de vină că foarte puţină lume a mers să vadă filmele româneşti de ultimă oră, deşi, atunci când acestea nu ajungeau la Chişinău, toţi se plângeau de treaba asta…

Pentru că avem o viaţă neinteresantă, s-ar putea ca nu Alianţa să fie de vină, ci chiar noi, fiindcă nimeni nu ne împiedică să închidem televizorul şi să mergem la o lansare de carte, la un spectacol, la un film românesc sau la o expoziţie de pictură. Sau, şi mai bine, nimeni nu ne va da peste mână dacă o să cumpărăm cele mai noi romane ale lui Galaicu sau ale lui Vakulovski şi o să le citim. Mie mi se pare că mingea se află chiar în ograda noastră… Când am fost să văd expoziţia de pictură a lui Ştefan Coman, am observat în capătul sălii un tânăr discutând aprins cu una dintre angajatele Alianţei Franceze despre cum ar putea să plece în Canada. Dânsa îi enumera cu o voce bubuitoare toate etapele pe care ar trebui să le parcurgă. Chiar şi dacă glasurile lor metalice mă urmăreau prin sală, m-am încăpăţânat să văd toată expoziţia. Totodată, nu am putut să nu-l aud pe tânărul acela atletic plângându-se că ceea ce-l face să plece din ţară este felul în care conduc republica cele trei partide aflate la guvernare. „Domnule, am vrut să-i spun, puteţi pleca oriunde doriţi, dar de ce să nu vedeţi şi expoziţia lui Ştefan Coman?”. Nu am îndrăznit însă. Şi omul a plecat, fără să vadă tablourile lui Ştefan.

O să ajungă în Canada şi nu o să ştie că în Moldova sunt pictori foarte interesanţi, ca Ştefan Coman, că sunt şi actori de teatru foarte buni, ca Andrei Sochircă, sau prozatori foarte buni, ca Alexandru Vakulovski sau Vlad Grecu. În rest, într-adevăr, viaţa în Republica Moldova este extrem de politizată şi o răspundere în acest sens o are şi mass-media. Dragi colegi, m-am săturat de atâta politică. Mai vorbiţi şi despre viaţă, pur şi simplu, sau despre cultură! Căci, politica ne fură toată atenţia şi tot timpul liber şi noi uităm că în ţara asta se mai face şi cultură care, din păcate, nu e reflectată şi la tv sau, dacă şi apare pe sticlă, atunci pentru un timp foarte scurt şi la ore imposibile. Nu cred că Alianţa e de vină dacă o carte publicată într-o sută de exemplare nu se vinde, ci poate chiar noi suntem vinovaţi, cei care scriem sau citim. Dar poate că greşesc. Sigur că greşesc. De vină e Alianţa!!!