Raportul detaliaza relatiile si ierarhia în cadrul „establishment-ul” rusesc, evidentiaza schimbarile de statut, dar si importanta in randul principalilor ”sforari” ai Kremlinului.
Astfel, după cum notează raportul citat de RBC, s-a intarit rolul secretarului Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolai Patrușev și a omului de afaceri Gennadi Timcenko, care au devenit membri ai cercului interior al președintelui rus Vladimir Putin. In schimb, candva favoritul lui Putin, despre care se spunea ca ar fi succesorul sau la Kremlin, președintele Dumei Veaceslav Volodin a fost eliminat din cercul interior. Toate acestea se întâmplă pe fondul unei puternice mișcări anti-sistem care exista în regiunile Rusiei și a ineficienței retoricii tradiționale și a acțiunilor autorităților centrale.
Politologii denumesc cercul apropiat al președintelui Vladimir Putin drept „Politburo 2.0”, considerându-l cea mai influentă instituție politică neoficială din Rusia. Apartenența la acest cerc este stabilita cu ajutorul interviurilor anonime în rândul elitelor rusești. Se remarcă faptul că sistemul de putere din Rusia este destul de închis și e destul de dificil să se evalueze ponderea reală a oamenilor din interiorul cercului prezidential și atitudinea lui Putin față de ei.
Raportul se referă la ”rotația de cadre” care a avut loc în ultimii ani în cercul interior al președintelui. De exemplu, pe fundalul deteriorării relațiilor cu Occidentul, s-a întărit considerabil poziția secretarului Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev (foto), care a devenit negociator cheie pe directia americana. Aura toxicității în jurul oricăror contacte informale cu reprezentanții elitelor americane sporește rolul diplomatic al serviciilor speciale, care afectează atitudinile față de anumite personalități.
O crestere a inregstrat și fondatorul grupului Volga, Gennadi Timcenko. Dupa o scurta absenta (incepand cu 2016) din Poliburo din cauza „declinului activității” el s-a întors în cercul interior al lui Vladimir Putin. Oligarhul rus are tot mai mulți aliați în Guvern, în timp ce proiectele sale economice se dezvoltă cu succes.
Principalul megaproiect al lui Timcenko este dezvoltarea infrastructurii de pe traseul Caii Maritime a Nordului. Pozițiile lui Timcenko au fost întărite si de alianța de succes cu proprietarul NOVATEK, Leonid Mihelson și frații Kovalciuk, responsabili de problemele energiei regenerabile, a Arcticii și a politicii științifice și educaționale. Influența lor a crescut după numirea lui Alexander Beglov drept guvernatorul interimar al Sankt Petersburgului.
S-a consolidat și poziția directorului executiv al companiei Rosneft, Igor Secin, care este un curator informal al sectorului energetic, cu influență asupra responsabililor din domeniul armatei si serviciilor secrete. Potrivit autorilor raportului, în conflictele grele cu alti ”aparatcici”, influenta lui Secin poate fi atenuata doar dacă se creează o coaliție de mai mulți membri sau candidați ai ”Politburo 2.0.”.
Și Arkadi Rotenberg și-a îmbunătățit semnificativ poziția, mai ales după finalizarea cu succes a proiectului Podului Crimeei, fiind acum antreprenorul general preferat pentru megaproiecte de infrastructură, cu influență asupra Ministerului Transporturilor și Căilor Ferate Ruse.
Șeful ”Rostec”, Serghei Cemezov și ministrul apărării, Serghei Șoigu, supraveghează sfera de apărare și complexul militar-industrial. Este o perioada în care rolul armatei crește în contextul „degradării instrumentelor diplomatice”.
Șoigu este considerat curator informal al unui număr de regiuni și unul dintre cei mai populari politicieni (dupa Putin), potrivit sondajelor de opinie.
Corporatia de stat Rostec continuă să absoarbă active industriale, se extinde în sectoare noi (economia digitală, prelucrarea deseurilor, retail etc.) și își extinde influența asupra elitelor regionale.
Din ”Politburo 2.0” mai face parte si primarul orașului Moscova, Serghei Sobianin, care este responsabil pentru dezvoltarea celei mai mari zone metropolitane din Rusia.
Printre membrii rămași ai „Politburo 2.0” se numără și premierul Dmitri Medvedev. Pe de o parte, proiectele naționale sunt supravegheate personal de primul ministru, pe de altă parte – resursele sale de comandă sunt în declin, iar cercul de afaceriști pe care il patroneaza pierde pozitiile, în special după arestarea fraților Magomedov.
În conditiile unei influențe crescânde a „Politburo 2.0”, un rol important de contragreutate îl joacă vicepremierii, care se bucura de încrederea personală a lu Putin.
Totodata, in liga superioara raman sefii sectoarelor economice cheie din Rusia.
Astfel, din cauza crizei, intreprinderile guvernamentale se indreapta spre noi sectoare ale economiei, până la formarea piețelor de la zero (de exemplu, industria de reciclare). Aceste miscari duc la redistribuirea resursele dinspre sectorul privat și elitele regionale în favoarea membrilor și candidaților ”Politburo 2.0”. Figurile din cercul interior al președintelui tind sa-și extinda aria de resurse pentru a exclude posibilitatea desființării sau a transferului lor către un alt membru al ”Politburo 2.0”. Ca rezultat, ponderea structurilor de stat în economia reala crește pe fondul diminuării influenței marilor întreprinderi private, ale căror reprezentanți joacă adesea rol de parteneri secundari ai operatorilor proiectelor de stat.
Abordarea corporatistă se aplică și în politică – în loc de concurență acole se pune acum accentul pe tehnocrați, care sunt necesari pentru formarea managerilor federali, lupta împotriva rebeliunii regionale și reducerea potențialului separatist. Între timp, tendința mondială de luptă anti-sistem care a ajuns în Rusia a dus la o serie de esecuri si infrangeri în alegerile regionale, proteste împotriva politicilor federale și regionale, și a provocat o cerere sociala de politicieni de tip nou. În aceste condiții, retorica tradițională antinomenclaturista a președintelui rus, demiterile rasunatoare de guvernatori, precum și campania ”anti-corupție” – toate devin ineficiente.
Un alt factor de schimbare la nivelul ”Politburo 2.0” este cel de-al patrulea program prezidențial, care a condus la o nouă rundă competiționala între grupurile de influență. În contextul creșterii vârstei de pensionare, cabinetul de ministri reînnoit a devenit „guvernul reformelor nepopulare”. Aceasta a condus la o polemica activă privind modelele de transfer a puterii în 2021-24, care sa aiba loc deja în primul an al mandatului de șase ani al lui Putin.
Un alt motiv pentru schimbarea cercului de sforari prezidențiali îl constituie conflictele politice din spațiul post-sovietic: în Armenia („revoluția de catifea”), în Belarus (criza integrarii) și în Ucraina, mai ales după câștigarea alegerilor de catre Vladimir Zelenski.
În plus, creșterea cooperării cu China și încheierea unui tratat de pace cu Japonia sunt, de asemenea, sub semnul întrebării, iar economia rusa rămâne vulnerabila pentru sancțiunile punctuale ale SUA.
Pe de altă parte, rezultatele anchetei lui Mueller din SUA, războiul comercial dintre Statele Unite și China și politica „egoismului național” al lui Donald Trump, toate acestea sunt mai degraba favorabile Rusiei. Dar, pentru a putea continua să susțină rolul de principala putere mondiala, Rusia trebuie să-și sporească potențialul de resurse într-un timp relativ scurt, noteaza expertii.
