Președinții din China și Rusia ne dau la intrebarea asta două răspuns total diferite.
În 2012, liderul chinez Xi Jinping a declarat corupția o amenințare majoră la adresa regimului comunist chinez și a început o campanie masivă de curățare a rândurilor PCC de asa-zisii „tigri și muște” – oficiali corupți și oameni de afaceri, la toate nivelurile de guvernare. Numai anul trecut, în cadrul acestei lupte au fost arestati mai mult de o sută de politicieni de rang înalt, șefi de companii de stat și militari.
Criticii regimului îl acuză pe președintelui Xi că folosește această campanie pentru a elimina competitorii. Cu toate acestea, lupta anticorupție se bucură de sprijin public ridicat, iar mulți analiști independenți recunosc că acesta a stimulat reforma sectorului petrolier.
Președintele Putin a urmat exemplul omologului său chinez doar în cuvinte. În cei aproape 17 ani de mandat, folosind termenii lui Xi Jinping, in fata instantei nu a fost adus niciun „tigru”, ci doar câteva „muște”, notează autorul.
Între timp,numai un prost ar spune că Rusia duce lipsa de corupție. Un studiu recent al „Levada-Center” a arătat că majoritatea populației ruse consideră că aparatul de stat este corupt fără speranță. Filmele și literatura rusă abundă de personaje oficiali care obisnuiesc sa ia mita. „Atunci de ce Kremlinul nu vrea să se angajeze intr-o lupta reala cu coruptia, mai ales într-un moment în care reducerea pierderilor generate de acest fenomen ar putea compensa scăderea prețului petrolului?” – se întreabă retoric analistul.
De obicei, mass-media occidentală explica moliciunea luptei cu corputia in Rusia prin faptul ca insusi Putin este afectat profund de corupți și, probabil, au dreptate. Cu toate acestea, în calitate de om din Balcani, autorul își dă seama că fenomenul corupției poate cu greu preveni declarația de luptă împotriva corupției. Din contră, ea poate servi ca un stimul, pentru că nu există nimic care sa supere un politician mai mult decat corupția altui politician.
Matviyenko PutinMotivul real este mult mai complicat, spune expertul. Pe de o parte, acuzațiile reciproce de corupție pot duce la un război în cadrul elitei și la pierderi imense neașteptate. „Cercetările au demonstrat că desi corupția afecteaza in general cele mai sărace segmente ale societății, clasa de mijloc estea cea care este cea mai nemultumita. Iar în Rusia modernă clasa de mijloc este în mare parte formată din aceiași funcționari corupti, care ar trebui să devina scopul campaniei anticorupție, „- spune expertul.
Pe de altă parte, in politica este importantă nu nivelul corupției din țară, ci percepția sa în societate și de multe ori între acești doi indicatori nu este nicio legătură directă. Micile războaie victorioase în străinătate pot servi ca o modalitate buna de a schimba percepția oamenilor asupra corupției – in comparatie cu scăderea reala a corputiei. După anexarea Crimeei, numărul de ruși care cred că corupția guvernamentală este în creștere a scăzut de la 50 la 30 la sută.
Autorul articolului subliniază faptul că corupția îl preocupa pe Putin doar cand este o armă pe care dușmanii externi ar putea s-o foloseasca împotriva lui. Kremlinul nu este îngrijorat de funcționarii corupți, ci de faptul că acestia sunt supusu unor presiuni din Occident, pentru ca banii furati și copiii lor se afla în țările occidentale.
Prin urmare, obiectivul principal al Kremlinului nu este cel de curățare al elitei, ci naționalizarea acesteia. Elita rusească are dreptul sa fie corupta, dar numai daca isi dovedeste loialitatea fata de regim. În mod paradoxal, sancțiunile occidentale împotriva oamenilor de afaceri apropiati presedintelui Putin au ajutat regimul sa albeasca imaginea oligarhilor celor mai odiosi și au permis propagande să-i scoata in evidenta drept apărătorii altruisti ai patriei.
Campania anticorupție poate inspira societatea să ceară schimbari. Și acest lucru este cel mai înfricoșător dscenariu pentru Kremlin. Spre deosebire de autoritățile chineze, liderii ruși evita promisiunile de viitor luminos, deoarece factorul major al economiei nu este energia antreprenorială a populatiei, ci exploatarea resurselor naturale, spune autorul.
„Acesta este motivul pentru care autoritățile ruse sunt gata să recunoască omniprezența corupției. În același timp, ele promovează ideea că fenomenul corupției este un mod de viață, și, prin urmare, un fenomen natural. Într-o anumită măsură, corupția este similară cu vodca: se știe că este dăunătoare sănătății, dar e greu sa ne imaginam Rusia fără ea”, – conchide Ivan Krastev.
paginaderusia.ro
