Să fi devenit, brusc, premierii celor două state românești, V. Ponta și I. Leancă, unioniști? Sau poate e vorba de altceva. Până a încercă să răspundem la respectiva întrebare haideți să facem o scurtă incursiune în istoria noastră recentă.
Istoria relațiilor dintre politicieni și partide în RM după 1991 este un lanț lung de trădări reciproce, fățărnicii, lovituri sub centură, duplicități „asumate”, machiavelism, mici găinării și intrigi la scară mare. Pusă pe hârtie, această istorie, ar fi o adevărată antologie a mizerii politice moldovenești în care vei găsi de toate în afară de exemple de corectitudine politică, bun-simț omenesc și morală creștină. Fiecare guvernare de la 1991 încoace a avut „eroii” săi care au ieșit la rampă la momentul potrivit prin tot ce are mai reprobabil și josnic natura umană. A căuta mostre de onoare și morală în politicul moldovenesc e totuna cu a cuta pisica ceea din proverbul chinezesc.
Pentru un politician de la Chișinău nu e o problemă de etică și de respect față de propria persoană de a fi azi cu Stan iar mâine cu Bran; e absolut în firea lucrurilor ca un deputat să intre în parlament pe lista unui partid și să iasă pe lista altui partid (sau „independent” și „neafiliat politic”); disidențele din partide nu au practic niciodată motivații principiale de ordin politic și doctrinar, ci pecuniar; „divorțurile” politice sunt zgomotoase, se produc cu ridicatul poalelor și cantități industriale de zoi și abjecții. Și toate acestea se produc în fața lumii, la ecrane, în ore de maximă audiență. În ultimii ani cinci ani publicul a urmărit spectacole de acest gen date de partidele de la guvernare (PLDM și PL) și de PCRM-ul din opoziție.
Azi PLDM-ul lui Filat este zguduit din adâncuri de doi oameni: Ioniță și Leancă. Ioniță a ieșit deschis la „ramă trădării”. Despre Leancă se vorbea deocamdată sub semnul ipoteticului și virtualului. După sâmbăta de la București putem vorbi deja sub semnul certitudinii.
De aici încolo nu am niciun argument să fac vreo diferență calitativă între Filat, Ioniță și Leancă. Divorțul lui Ioniță și Leancă de PLDM nu e determinat de considerente politice și morale principiale, ce țin de interesul național, ci de calcule politicianiste, de interese personale și de gașcă. După Leancă l-a asigurat pe Ponta de sprijinul să personal și al R. Moldova în urcarea la tronul României (în numele Marii Uniri din 2018) am înțeles că și această generație de băieți pragmatici nu are opreliști morale. În numele puteri ei își permit orice, inclusiv să terfelească Istoriei și ideea Unire și Unitate a românilor de pretutindeni.
Unii comentatori de la Chișinău „citesc” „alianța Ponta-Leancă” prin grila cea mai populară și accesibilă la moldoveni: cine l-a cumpărat pe Ioniță și cine pe Leancă și cine pe cine a trădat? Evident, nu Filat a fost trădat. Nici Băsescu. Au fost trădate așteptările noastre, speranțele noastre într-o clasă politică tânără, necoruptă, care are sentimentul responsabilității politice și al onoarei.
Dacă cetățeanul turmentat se întreba „cu cine votează?”, eu mă întreb: Da eu în cine să mai am încredere?
Nu știu cum dumneavoastră, dar mie mi-i greață.
