Povestea artiștilor moldoveni care au cucerit Veneția: „Omul sfințește locul, indiferent în care parte a lumii se află”

De Radu Zaplitnii (R.Z.) și Violeta Grecu (V.G.) probabil a auzit multă lume, mai ales cei care au avut ocazia să se plimbe prin Veneția. Dacă am înșira istoriile lor pe hârtie, cu siguranță ar ieși o carte foarte interesantă. În 1994, după ce a absolvit Conservatorul din Cluj, Radu a plecat în Italia. A lucrat o perioadă la Veneția, apoi a cutreierat o bucată de glob, dar în cele din urmă s-a reîntors în peninsula italică. Cântă la acordeon de peste 25 de ani și acum face acest lucru și pentru turiștii care aleg o plimbare cu gondola pe apele venețiene. Violeta este în Italia de 13 ani. Inițial s-a angajat ca pianistă într-un grup care activa mai mult pe navele de croazieră. După care a continuat să cânte la o cafenea din piața San Marco, unde a și făcut cunoștință cu Radu.

Cum este deja binecunoscut, majoritatea conaționalilor noștri, stabiliți cu traiul peste hotare, revin acasă cel mai des în luna august. Fiind la Chișinău pentru câteva săptămâni, Radu Zaplitnîi și Violeta Grecu au fost invitați să susțină un concert la o vinărie cunoscută. Evenimentul cu genericul „Seară de muzică și vin” a avut loc la Castelul Mimi.

– Care a fost primul gând când ați avut propunerea de a cânta la Castelul Mimi?
– R.Z. În primul rând, îmi doream foarte mult să vizitez acest castel și am fost încântat când am avut propunerea de a concerta aici. Iată că gândurile bune se materializează. Suntem onorați să cântăm în acest loc extraordinar de frumos și bine organizat. Mă mândresc și mă bucur că există așa locuri și așa oameni la noi în țară.

– V.G. Eu am aflat de la Radu că trebuie să cântăm la Castelul Mimi. Am fost foarte bucuroasă de această noutate, pentru că văzusem ceva imagini cu alți artiști care au cântat aici și doream neapărat să vizitez castelul.

– Vedeți vreo asemănare între arhitectura din Veneția și cea de la Castelul Mimi? Întreb pentru că arhitectul proiectului este italianul Arnaldo Tranti.
– R.Z. Mai mult văd o asemănare cu Palatul Versailles din Franța. Veneția are niște forme mai neuniforme, cu mii de labirinturi, poduri și canale. Am rămas impresionat de această construcție, de gradină, havuz dar, mai ales, de sala cu pereții din sticlă care, din câte am înțeles nu are piloni de susținere în interior. Așa ceva nu prea vezi nici în țările cele mai dezvoltate și bogate.

– Care a fost cel mai puternic motiv când ați decis să plecați din Republica Moldova?
– R.Z. Au fost destule motive, dar eu nu am plecat ca să nu mă mai întorc în Moldova. Am plecat pentru că eram curios să văd cum trăiește lumea în alte țări. Am lucrat în Africa de Sud, am lucrat în Japonia, am lucrat în Franța, am lucrat cu Pier Cardane, am cântat pentru Rihanna, am cunoscut multe personalități și am văzut multe locuri, dar mie totuși îmi place Moldova. Aș vrea foarte mult ca și republica noastră și devină îngrijită și prosperă la fel ca multe alte țări din lume.

– V.G. Radu mi-a furat gândul, pentru că și eu am plecat mai mult pentru a descoperi o lume nouă. Absolvisem Conservatorul și lucram în orchestra „Folclor”, unde cântam la cobză. Pe lângă aceasta eram și profesoară de pian și desigur, aveam o mulțime de activități. Nu am plecat neapărat dintr-o necesitate financiară. Am plecat dintr-o anumită curiozitate, mai ales că Italia are o legătură aparte cu muzica.

– În ultimul timp admiratorii voștri vă văd tot mai des în Republica Moldova. Aveți mai mult timp liber sau există o apropiere mai mare între diaspora și cei de acasă?
– R.Z. Există o apropiere din ce în ce mai vizibilă. Cred că totul se mișcă spre bine. Suntem invitați la diferite evenimente, la diferite posturi TV și radio pentru a cânta, a vorbi despre muzică, dar și despre viața noastră departe de casă. Venim des și dorim, de fiecare dată, să revenim cât mai curând.

– V.G. Oricum, în prezent există tot mai multe curse directe spre Moldova, internetul oferă multe posibilități de comunicare și chiar lumea a devenit mai dornică de evenimente. Și invers, acolo comunitatea se adună în jurul bisericilor noastre, asociațiilor, centrelor culturale etc. Sunt mici detalii care te fac să te simți acasă dar, în același timp, îți trezesc dorința de a da o fugă la baștină.

– Care credeți că este cheia succesului vostru: talentul, multă muncă sau un mediu cu o atenție deosebită față de cultură?
– R.Z. Nu cred că mediul joacă un rol atât de important. În primul rând eu mă conduc după principiul: omul sfințește locul, indiferent în care parte a lumii nu ar fi.

– V.G. În cazul meu cred că este vorba de talent plus multă muncă. Desigur, dacă mai ai norocul să fii persoana potrivită la locul potrivit este extraordinar. Veneție este cu siguranță un oraș favorabil – artistic, frumos, arhitectură, muzică etc., dar sunt și acolo multe momente complicate. În cazul nostru, pe lângă multă muncă mai este nevoie și de multă răbdare.

– Știu că ambii aveți multe realizări frumoase. Totuși, dacă e să le punem într-o ordine, care sunt cele mai grandioase?
– R.Z. Faptul că am reușit să cânt și să lucrez pentru personalități cu renume mondial, care m-au apreciat din punct de vedere profesional, dar și uman, și cu care am reușit să creez o relație de prietenie, pentru mine este una din cele mai importante realizări. Mă refer, în primul rând, la Pierre Cardin, o persoană care m-a ajutat foarte mult și de la care am primit multe sfaturi utile. Altă realizare importantă este faptul că am reușit cu marca acordeonului Guerrini să fac anumite schimbări structurale în interiorul instrumentului, schimbări care au fost, în cele din urmă, acceptate de una din cele mai vechi și importante case din Castelfidardo. Astăzi aceste acordeoane sunt produse cu schimbările pe care le-am făcut eu. Și desigur pot să enumăr aici și activitatea mea de la Veneția, unde actualmente sunt managerul oficial al unei asociații care gestionează tot ce ține de muzica pe gondolele din preajma pieței San Marco. O tradiție venețiană care iată, este administrată și dirijată de un moldovean.

– Și tu Violeta?
– V.G. În primul rând faptul că în baza unei audiții, acum 10 ani, am fost solicitată ca pianistă în Italia, activând câțiva ani cu un grup muzical. După care, am făcut un masterat la Conservatorul de muzică Benedetto Marcello din Veneția. M-am diplomat cu un punctaj maxim și astfel am fost și prima moldoveancă care a absolvit conservatorul la „canto liric”. Apoi am avut bucuria să o cunoscut-o pe marea cântăreață Liubovi Kazanovskaia și de atunci ne întâlnim cu mare drag de câte ori avem ocazia, indiferent că este la Viena sau Moscova. Puțin timp în urmă ne-am întâlnit pe o insulă din Italia, unde am lucrat împreună și am discutat despre planurile de viitor. Și dacă e să revin și eu la activitatea din Veneția, sunt prima femeie care a fost acceptată să cânte pe gondolă. De sute de ani gondolele au fost conduse doar de bărbați și doar ei erau cei care le cântau turiștilor. Ei nu acceptau femeie, dar încă să mai fie și de peste hotare. Iată că totuși gheața a fost spartă și acum, pe canalele din Veneția poți auzi și voce de femeie. Adevărul este că inițial eu cântam doar la acordeon, iar ulterior am venit cu ideea să cânt și cu vocea. Nu eram siguri de reușită, pentru că venețienii sunt mai „delicați” de felul loc și multe din cântece sunt în dialect.

– Înțeleg că aveți o colaborare foarte reușită cu italienii. Cu conaționalii noștri reușiți la fel de bine să interacționați?
– R.Z. Desigur. Sunt foarte mulți care își desfășoară activitatea în localurile din Veneția, pe corăbii, pe gondole etc. Totuși, muzica nu are naționalitate și noi încercăm să colaborăm mai mult cu cei care dau dovadă de seriozitate și profesionalism. Avem un prieten foarte bun, originar din satul Căpriana, care a deschis un restaurant la Veneția. O super familie pe la care trecem de multe ori seara, după o zi de muncă, iar ei ne primesc mereu cu brațele deschise.

– Dacă ați avea așa o posibilitate, care ar fi trei lucruri pe care le-ați aduce de peste hotare în Republica Moldova?
– R.Z. „Drumurile noastre toate, se vor întâlni vreodată”. Drumurile, în primul rând trebuie de făcut drumurile. În al doilea rând aș aduce idei inovative în tot ce e legat de structurile contemporane, menținând aspectul nostru autohton. Să oprim un pic trendul „reparației euro” și să ne axăm pe unele elemente tradiționale, pentru a conserva și valorifica autenticul. Asta de fapt caută și turiștii când vin în Republica Moldova. Iar ce ține de domeniul muzical – aș aduce acasă toți artiștii noștri de mare valoare din întreaga lume și aș organiza aici, la Castelul Mimi, un concert de zile mari.

– V.G. Eu aș aduce acele case pentru bătrâni din Italia, să nu mai avem atâtea persoane care stau fără ajutor, fără o mângâiere și fără un adăpost cald. Aș aduce ordinea și curățenia din orașele europene și, cel mai important, aș dori o schimbare a mentalității. Și, de ce nu, o schimbare a mentalității prin artă, prin muzică, prin astfel de evenimente și prin astfel de locuri. Pe lângă acestea, consider necesară o strategie de dezvoltare a turismului. Iar dezvoltarea să se producă prin valorificarea a tot ceea ce avem de la străbunii noștri, nu să stricăm ce e vechi și să inventăm alte lucruri, străine de cultura și arealul nostru.

– Când intenționați să reveniți cu un alt concert în Republica Moldova?
– R.Z. Foarte curând. Pe 16-17 septembrie vom fi prezenți la Festivalul „Generația Centenar”, organizat la Centrul Etno-Cultural „Vatra”, unde vom cânta alături de o mulțime de artiști din Republica Moldova, România, Serbia etc.

Revenim de fiecare dată tot mai convinși că avem cu ce ne mândri. Avem un potențial enorm în toate domeniile, nu doar pe plan muzical, iar experiența și istoriile de succes ale conaționalilor noștri din întreaga lume trebuie de împărtășit și de implementat acasă, astfel încât această bucată de pământ să devină o bijuterie.

Interviu realizat de Oleg Chicu