Din opoziție, zarurile cad pe Igor Dodon. Când Dodon s-a dezis de Voronin și de Partidul Comunist, a atras atenția. Toți erau curioși dacă noul partid aproape roșu va avea succes. Până la urmă Dodon s-a dovedit a fi mai comunist decât Voronin, mai catolic decât papa. În timp ce fostul său protector îndulcea dialogul cu celelalte partide, Dodon a scos colții, s-a dezis de un Vladimir și s-a dedicat altui Vladimir, și-a declarat clar iubirea față de Rusia și ura față de Europa. Credem sau nu, Dodon a reușit. E, fără discuție, cel mai influent candidat al opoziției.
Când Iurie Leancă a ieșit din PLDM, ori că nu și-a propus, ori că nu i-a reușit, nu a dat dovadă de abilitatea lui Dodon. A ieșit rar să dea declarații, și-a păstrat discursul politic anterior, european și moderat, n-a atacat în stânga și-n dreapta și nu a căutat un alt Vladimir căruia să îi jure credință eternă. Prin etern înțelegând o nouă oportunitate. Mai nou, am auzit iar de Iurie Leancă. A ieșit la un dialog constructiv cu guvernarea.
Cealaltă parte a opoziției, a Maiei Sandu și a lui Andrei Năstase, a mizat pe rețeta lui Dodon. Deziceri, promisiuni, scandal, proteste. Maia Sandu a fost mult mai temperată, a ieșit cât trebuie (chiar dacă s-a expus prea mult când s-a asociat cu Platforma DA, Dodon, Usatâi, într-un singur protest). Spre deosebire de Năstase, Maia Sandu știe ce înseamnă imagine publică, se descurcă, știe să își apropie oamenii. Probabil ea a reușit să găsească o cale de mijloc, undeva între discreția lui Iurie Leancă și trâmbițele lui Dodon sau Năstase. Tocmai de aceea, dintre candidații anunțați, cred că în acest moment Maia Sandu stă cel mai bine.
Însă sunt totuși foarte curioasă ce va face Iurie Leancă. Se va dovedi oare că tăcerea lui a fost cu sens? E posibil să vedem o revenire spectaculoasă și calculată în același timp? Eu cred că e posibil. Dacă Maia Sandu a apărut alături de Usatâi și Dodon, Iurie Leancă s-a dus, după cum nu părea să îi fie obiceiul, să se închine pe un stadion plin în fața politicianului român, Victor Ponta. Diferențele dintre Ponta și Dodon sau Usatâi sunt limpezi, nu mai are sens să le dezvoltăm. Pe de altă parte, Iurie Leancă a rămas în memoria colectivă prin cele mai importante acțiuni ale Moldovei (și, din păcate, cam singurele): tratatul cu Uniunea Europeană și anularea vizelor pentru cetățenii moldoveni.
Ar fi, de asemenea, un pas deștept din partea guvernării să susțină un candidat care a reușit să păstreze respectul nu doar al alegătorilor, ci și al partenerilor externi. Iurie Leancă stă, fără discuție, cel mai bine la acest capitol. Guvernarea ar putea lăsa impresia că evită monopolul prin susținerea lui Leancă.
Dar, să nu uităm, campania electorală nu a început. Mizeriile au fost scoase doar parțial de sub preș. La actuala miză cred că vom avea surprize la cei mai mulți candidați. Ce am aflat până acum despre unii dintre ei e doar începutul. Numărătoarea inversă începe, să ne pregătim să suportăm mizeriile electorale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
