Primul moldovean care a cucerit Everestul: “Am văzut sute de cadavre ale acelor care visau să ajungă în vîrful lumii” (GALERIE FOTO)

Visul de a cuceri Everestul îl au mulți alpiniști, însă foarte puțini obțin acest record. ,,Am mers mai mult de o lună pentru ca să ajung la înălțimea de 8.850 de metri. Fiecare pas făcut a fost un risc pentru mine, fiindcă doi dintre colegii mei de expediție au murit acolo. Ajungînd la înălțimea de 6000 de metri am văzut sute de cadavre ale acelor alpiniști care aveau același vis, să ajungă în vîrful lumii’’, a afirmat Andrei Carpenco.

Expediția moldoveanului a durat circa 39 de ore la o temperatură de – 35 grade.

Menționăm că, vârful Everest este cel mai înalt punct de pe Pământ, cu o altitudine de 8848 m deasupra nivelului mării. Se află în Munții Himalaya, la coordonatele 27°59’20.62" N și 86°55’28.27" E (coordonatele verificate pe Google Earth 26/11/06), pe granița dintre Nepal și Tibet (China). Numele din limba engleză, Everest, a fost dat în onoarea topografului britanic Sir George Everest.
 
În 1885, Clinton Thomas Dent, președintele Clubului Alpin din Regatul Unit, a sugerat, în cartea sa Above the Snow Line că ar fi posibilă cucerirea Muntelui Everest.

Traseele nordice spre munte au fost descoperite de George Mallory în prima sa expediție din 1921. Aceasta a fost o expediție de explorare neechipată pentru o tentativă serioasă de escaladare a muntelui. Condusă de Mallory, (care a devenit astfel primul european care a pus piciorul pe pantele Everestului) ei au urcat pe Pasul de Nord până la 7.007 m. De acolo, Mallory a văzut un posibil traseu spre vârf, dar grupul era nepregătit pentru dificultățile pe care le implica continuarea ascensiuni și au decis să se întoarcă.

Britanicii s-au întors în 1922. George Finch ("Celălalt George") a folosit pentru prima oară tuburi de oxigen. El a urcat cu o viteză remarcabilă — 285 m/h. Mallory și colonelul Felix Norton au făcut și ei o a doua tentativă ratată. Mallory a fost criticat pentru că a condus un grup pe un traseu de coborâre pe Pasul Nordic, grup ce a fost prins de o avalanșă. Mallory s-a salvat din avalanșă, dar șase cărăuși localnici au murit.

Următoarea expediție a avut loc în 1924. Tentativa inițială a lui Mallory și Bruce a fost abandonată când vremea nefavorabilă a împiedicat înființarea Taberei VI. Următoarea tentativă a fost cea a lui Norton și Somervell care au urcat fără oxigen pe o vreme ideală, traversând versantul nordic spre Culoarul cel Mare. Norton a ajuns până la 8.558 m, deși a urcat numai 30 m în ultima oră. Mallory a strâns ultimele resurse de oxigen pentru un efort final, alegându-l pe tânărul Andrew Irvine ca partener.

În 8 iunie 1924, George Mallory și Andrew Irvine au făcut o nouă tentativă de cucerire a vârfului pe ruta Pasul Nordic – creasta de nord – creasta de nord-est, tentativă din care nu s-au mai întors. Pioletul său (un fel de mic târnăcop folosit de alpiniști pentru a se cățăra pe gheață) a fost descoperit la 8500 de metri – de un alt grup de alpiniști – nouă ani mai târziu. În 1 mai 1999, o expediție special constituită a găsit cadavrul lui Mallory pe versantul nordic într-un bazin de zăpadă sub și la vest de poziția obișnuită a Taberei VI. În comunitatea montaniștilor au apărut controverse relativ la întrebarea dacă vreunul din ei ajunsese la vârf cu 29 de ani înainte de ascensiunea confirmată a lui Sir Edmund Hillary și Tenzing Norgay în 1953. Consensul general între alpiniști este însă că cei doi nu au ajuns niciodată pe vârf.

În 1933, Lady Houston, o milionară britanică, fostă dansatoare de cabaret, a finanțat Zborul Houston peste Everest din 1933, în care un avion Westland Wallace condus de marchizul de Clydesdale a zburat peste vârful Everest într-o încercare de a plasa acolo un steag al Regatului Unit.

La primele încercări, cum au fost cele ale lui Bruce din anii 1920s și cele două tentative eșuate ale lui Hugh Ruttledge din 1933 și 1936, s-a încercat ascensiunea pe munte dinspre Tibet, pe versantul nordic. Accesul dinspre nord a fost închis însă pentru expedițiile occidentale în 1950, după ce China a preluat controlul asupra Tibetului. În 1950, Bill Tilman și un grup restrâns, în care se aflau și Charles Houston, Oscar Houston și Betsy Cowles au efectuat o expediție de explorare a Everestului prin Nepal pe traseul dinspre sud care a devenit astăzi cel mai utilizat.

În primăvara lui 1952, o expediție elvețiană, condusă de Edouard Wyss-Dunant a primit permisiunea de a încerca să cucerească Everestul dinspre Nepal. Expediția a stabilit un traseu prin căderea de gheață Khumbu și a urcat până la Pasul Sudic la o altitudine de 7.986 m. Ulterior, Raymond Lambert și șerpașul Tenzing Norgay au reușit să ajungă la o altitudine de 8.595 m pe creasta sud-estică, stabilind un nou record de altitudine. Experiența acumulată cu această ocazie de Tenzing i-a fost de folos când a făcut parte din expediția britanică din 1953.

sursa: curentul.md/timpul.md