De exemplu, este clar pentru oricine că, pentru un trai decent, civilizat este nevoie de o economie dezvoltată, bazată pe cunoaştere, care nu poate fi realizată numai din investiţii. Mai este nevoie şi un popor bine educat, cu studii respective în funcţie de nivelul şi varietatea de profesii necesare economiei. În situaţia de azi a R. Moldova nici chiar investiţiile de sute de milioane de euro nu vor putea ridica economia la nivel modern. Sunt necesare cadrele respective. Toate ţările dezvoltate, precum Japonia, Germania, Singapore au pregătit, în primul rând, populaţia pentru dezvoltare. În Japonia, în 1870, obligatorii erau studiile de şapte clase, în 1940 – de 12 clase, iar acum 95% de japonezi au studii superioare.
În Germania Federală, în anii ’40-’50, când ţara şi-a restabilit industria, circa 40% din PIB era investit în educaţie, învăţământ. SUA chiar şi actualmente adună toate minţile lucide din întreaga lume, creând posibilităţi excelente pentru cercetare.
Ce avem noi? Conform proiectului Codului Educaţional, în R. Moldova vor fi obligatorii doar nouă clase, sau cu un ani de studii mai puţin decât în perioada sovietică. Eu înţeleg că aceste doar nouă clase au convenit PCRM, al căror lider, Voronin, a spus că Moldova nu are nevoie de specialişti cu studii superioare, ci de tractorişti şi muncitori cu şcoală puţină. E clar – cu cât e mai jos nivelul de studii cu atât e mai uşor de manipulat.
Majoritatea oamenilor care gândesc propun ca studiile de 12 clase să fie obligatorii:
4 clase primare;
4 clase de gimnaziu;
4 clase obligatorii de liceu specializat după o ramură a vieţii.
Nu înţeleg de ce în fiecare centru raional până în prezent nu sunt şcoli agricole. În cea mai dezvoltată ţară agricolă din lume – Olanda – feciorul unui fermier, conform legii, nu poate moşteni ferma părintelui dacă nu are studii agricole (agronomice). El moşteneşte averea, însă nu şi ferma.
Mă miră faptul că în niciun program electoral nu se vorbeşte despre aceasta şi nici despre realizarea sloganului „Educaţia – o prioritate a statului”. Ce vor întreprinde partidele pentru edifica o societate cu un grad de instruire modern? Totul rămâne o mare taină, chiar şi pentru acei care au scris programele electorale.
O altă problemă este ocrotirea sănătăţii. Un copil bolnav nu poate învăţa. Un cetăţean bolnav nu poate activa. Nu există copii care nu vor să înveţe ceva, sunt copii bolnavi care nu pot învăţa.
În domeniul ocrotirii sănătăţii salariul medicului începător cu 21-22 ani de studii (12 ani de liceu, şase ani Universitatea de Medicină şi trei-patru ani de rezidenţiat) este mai mic decât al unui măturător de stradă (minimum 2000 lei). Statul procedează după principiul lui Brejnev, care, fiind întrebat de ce în industria alimentară salariile sunt joase, a spus: „Cealaltă parte a salariului o vor fura”. În toată lumea civilizată cele mai mari salarii le au juriştii şi medicii. Medicul nostru este impus să-şi asigure nivelul de trai din banii bolnavilor.
Există şi mecanismul de asigurare medicală obligatorie. De ce să nu fie stabilit un salariu de 1000 euro pentru un medic începător şi cu mult mai mare pentru medicii cu vechime şi categorii? Atunci medicii se vor gândi numai la tratarea bolnavilor. În statele cu cetăţeni deştepţi este demult aşa.
De ce în programele electorale toţi ocolesc fariseic aceste probleme?
Eugeniu Iliaş,
profesor la Colegiul Politehnic Chişinău
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
