Profesor italian de limba română: „Învățarea limbii române este o garanție pentru a intra în Europa ca cetățeni cu drepturi depline”

Doctorul în științe lingvistice și literare, profesor al Universității din Udine, Italia – Alessandro Zuliani, care de peste 20 de ani predă limba română, a vizitat de nenumărate ori Republica Moldova.

El a dezvăluit motivele pentru care studenții din Italia aleg să studieze româna, cum a reușit populația din Basarabia să își păstreze identitatea lingvistică după anexarea acestui teritoriu de Imperiul Rus și din ce motiv studierea limbii române de către minoritățile etnice din Moldova sunt garanția aderării la Uniunea Europeană, potrivit Newsmaker.md.

Domnule Zuliani, o să Vă rog, în primul rând, să ne povestiți despre pasiunea Dumneavoastră față de limba română și de unde se trage aceasta. Când și de ce ați decis că doriți nu doar să studiați română, dar și s-o predați? 

Am absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine (română – maghiară) din cadrul Universității din Udine și nu este o coincidență faptul că am studiat două limbi ale Europei Răsăritene, deoarece m-am simțit întotdeauna atras de culturile din această parte a continentului nostru. În special, studiul limbii române mi s-a părut deosebit de interesant întrucât este o limbă romanică, dar, așa cum bine spune fostul meu profesor Alexandru Niculescu, „altfel romanică”. Având în vedere că am studiat și limba maghiară, ar fi fost normal să considerați Transilvania ca fiind regiunea mea de studiu preferată, în timp ce interesele mele s-au îndreptat curând spre acea regiune a românității pe care astăzi o numim convențional Basarabia (ar fi multe de discutat despre acest nume) și care corespunde mai mult sau mai puțin cu actuala Republică Moldova. Am învățat cu pasiune și, bineînțeles, am sperat întotdeauna să găsesc un loc de muncă care să-mi permită să folosesc cele două limbi străine pe care le-am studiat. Norocul și circumstanțele vieții m-au făcut să devin cadru didactic de limba și literatura română chiar la universitatea unde mi-am făcut studiile, ceea ce este o mare onoare pentru mine.

Am aflat din CV-ul Dumneavoastră că o perioadă de timp ați petrecut-o lucrând la Chișinău? Puteți să povestiți despre această experiență?

Din păcate, nu a fost o perioadă lungă, dar cu siguranță a fost o experiență frumoasă, de care am amintiri plăcute. Cel mai important, a fost prima dată când am fost în Republica Moldova. La acea vreme, lucram la sediul Uniunii Latine, cu sediul la Paris, din care făcea parte și Republica Moldova. Uniunea Latină a fost cea care m-a trimis la Chișinău cu misiunea de a ține un curs de perfecționare în predarea limbii italiene pentru străini profesorilor de italiană de la Liceul „Dante Alighieri” din capitala Republicii Moldova. Ulterior m-am întors la Chișinău, dar pentru cercetările mele.

Există un aforism cunoscut, atribuit lui Goethe: “Câte limbi vorbești, de atâtea ori ești om”. Ați putea să ne spuneți care sunt motivele (presupun că sunt mai multe și diferite) pentru care studenții Dumneavoastră aleg să studieze limba română? 

Motivele care îi determină pe studenții de la Universitatea din Udine să aleagă limba română ca limbă de studiu sunt diferite. Există studenți italieni care sunt dornici să învețe o limbă romanică încă puțin studiată și cunoscută în țările din Europa de Vest, iar apoi există numeroși studenți care provin din familii care au emigrat în Italia din România sau din Republica Moldova. În cele mai multe cazuri, este vorba de tineri care sunt foarte bine integrați în societatea italiană (mulți dintre ei chiar născuți în Italia), dar care sunt mai mult sau mai puțin familiarizați cu limba și cultura română. Prin urmare, ei vin la cursurile de limba și literatura română și pentru a-și redescoperi rădăcinile. Acesta este un fenomen care este cunoscut și în alte țări: mă gândesc mai ales la studenții americani și canadieni de origine italiană care studiază italiana la universitate pentru că sunt dornici să-și aprofundeze cunoștințele despre limba și cultura familiilor lor de origine.

Probabil vorbitorii de limbi latine învață mai ușor limbile din același grup (italiană, română, spaniolă, franceză), considerați că este adevărat sau este doar un stereotip?

Nu există nicio îndoială că cei care sunt vorbitori nativi de italiană, franceză, spaniolă sau de alte idiomuri romanice sunt înlesniți în studiul limbii române. Totuși, să nu uităm că limba română prezintă o serie de dificultăți obiective (mă gândesc la bogata morfologie nominală și pronominală și la lexicul de origine neromanică) ceea ce reprezintă o provocare pentru toți studenții străini, chiar și pentru italieni. În cadrul cursurilor mele, acord mult timp studierii istoriei limbii române și etimologiei, iar studenții sunt întotdeauna foarte fascinați de modul în care această limbă a evoluat și a fost influențată de atâtea limbi cu care a intrat în contact.

Care este locul și rolul literaturii din Basarabia și a autorilor basarabeni în literatura română, având în vedere că spațiul acesta a fost rupt timp de aproape de două secole de spațiul cultural și lingvistic român? Evident că aceste procese au influențat dezvoltarea limbii, dar totuși datorită căror motive, în opinia Dvs, limba română din Basarabia s-a păstrat?

Literatura în limba română din Basarabia este parte integrantă a literaturii române și trebuie să fie considerată ca atare. Este cu adevărat incredibil că a trebuit să așteptăm până în 2023 pentru a vedea, în sfârșit, înlocuirea aberantului glotonim „limba moldovenească” cu cel corect, care este „limba română”. Mulți oameni de știință importanți au abordat această problemă, dar prea mult timp au rămas neauziți: mă gândesc la Eugeniu Coșeriu și Silviu Berejan, ca să menționez doar două nume.

În Basarabia, politicile lingvistice din ultimele două sute de ani nu au făcut decât să ridice vorbitorii de limbă rusă împotriva celor de limbă română din motive eminamente politice. Astfel, situația Basarabiei este doar parțial comparabilă cu cea a altor foste republici sovietice, deoarece contextul moldovenesc prezintă câteva particularități care nu se regăsesc în altă parte. Spre deosebire, de exemplu, de țările baltice, Moldova pare să înceapă abia acum să rezolve problema identității sale naționale. Cu siguranță, chestiunea nu este una recentă, dar este frapant faptul că, deși au trecut deja mai mult de treizeci de ani de la independență, s-au făcut puține progrese pe acest front. 

Sunt de acord cu cei care, și mă gândesc în primul rând la istoricul Ion Țurcanu, au arătat că în 1812, pe teritoriul pe care astăzi îl numim Basarabia, nu exista o adevărată comunitate națională, ci mai degrabă o populație cu o limbă proprie și cu tradiții culturale și spirituale adânc înrădăcinate, capabilă să reziste în mod spontan politicilor de asimilare ale rușilor. La rândul său, regretatul lingvist moldovean Gheorghe Moldovanu considera că rusificarea populației băștinașe a avut loc prin insuflarea în mintea basarabenilor a unei atitudini negative și discriminatorii față de limba română, reușind astfel să diminueze statutul social al acesteia și să stingă sentimentele moldovenilor față de propria lor limbă.

Dumneavoastră ați petrecut o perioadă de timp în Republica Moldova și cred că ați observat că în acest spațiu minoritățile etnice destul de des utilizează limba rusă în comunicarea cotidiană. Acum observăm un interes în creștere față de învățarea limbii române din partea tinerilor din grupurile etnice minoritate. Ce sfaturi ați avea pentru oamenii care abia încep studierea limbii române?

Toate minoritățile lingvistice trebuie respectate și protejate. Acesta este unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene și, mai general, ale lumii civilizate. Cu alte cuvinte, este exact opusul a ceea ce s-a întâmplat în fosta Uniune Sovietică și în Rusia actuală, unde minoritățile lingvistice sunt protejate doar în cuvinte, nu și în fapte. Totuși, acest lucru nu înseamnă că trebuie să permitem unei minorități lingvistice să stabilească regulile, impunându-le majorității! Observ cu atenție ce se întâmplă în Găgăuzia și sunt cu adevărat uimit de felul în care unei minorități i se permite să facă ce vrea, bătându-și literalmente joc de autoritățile centrale și de majoritatea moldovenilor. Tinerilor din minoritățile lingvistice din Basarabia le spun: învățarea limbii române nu este doar un gest util pentru o viață mai bună în Republica Moldova, ci și o garanție pentru a intra în Europa ca cetățeni cu drepturi depline.