Am auzit asemenea îndemnuri, chipurile, gata, s-a zis cu PCRM și Alianța are semnat în alb încă un mandat de guvernare. Am auzit acest lucru chiar din gura unor analiști și ziariști.
…Presa nu a comentat o frază a liderului PCRM, Voronin, care s-a „strecurat” în mesajul de salut adresat de acesta liderului de la Kremlin în legătură cu jubileul de 60 de ani. După ce îi dorește sănătate şi mulţi ani plini de succese, Voronin mai adaugă o urare, una care developează adevăratele intenții ale comuniștilor: „Sunt sigur – afirmă Voronin – că acea sârguinţă pe care o depuneţi în dezvoltarea Federaţiei Ruse va sta la baza recăpătării numelui de altă dată al ţării pe care o conduceţi”. Ce a avut în vedere Voronin, la care nume și glorie de altă dată a Rusiei s-a referit? Bineînțeles, la gloria Rusiei imperiale din epoca războaielor de cucerire, inclusiv la epoca de glorie a imperiului sovietic. În mod normal o asemenea urare nu poate veni din partea unui politician dintr-o țară care a fost cândva victimă a Imperiului Rus. Declarația demonstrează ceea ce nu mai era nevoie de demonstrat: Voronin și partidul său nu exprimă interesele și năzuințele R. Moldova, ci ale Rusiei și astfel se plasează în afara legii. Ce ar însemna traducerea în viață a acestei urări? Nimic altceva decât refacerea URSS, „recuperarea” de către Rusia a „teritoriilor pierdute”, reîncorporarea lor în marea Rusie, pentru a „recăpăta numele de altă dată al țării” – Imperiul Rus. Iată ce-i dorește Voronin lui Putin. Iată ce-i dorește Voronin țării sale, el, Voronin, patriotul și statalistul, care urlă prin gura haidăilor săi pe la mitinguri că „România imperialistă vrea să înghită Moldova”.
Voronin nu e singurul politician moldovean care-i dorește Rusiei să-și „recapete numele de altă dată”. Toată stânga politică din R. Moldova, deschis sau mai voalat, lucrează anume pentru acest „ideal național”. Ideea națională a stângii moldovene este refacerea Imperiului Rus și reînglobarea R. Moldova în acest imperiu. Iar noi, naivii, credem că comuniștii și-au trăit traiul, și-au mâncat mălaiul și nu mai au priză la public (electorat)…
Viermuiala de pe stânga eșichierului politic nu trebuie privită cu suficiență. Dodon nu mai face un secret din faptul că scopul lui este să scoată de la guvernare „partidul extremist al lui Ghimpu”. Dodon promite că va distruge extremele de stânga și de dreapta. Aici el comite o „mică” găinărie logică: în RM nu există o extremă dreaptă, după cum nu există nici dreapta clasică. Să declari de dreapta un partid numai pentru că acesta recunoaște identitatea românească a moldovenilor e mai mult decât un semn de scrântire doctrinară. Dodon, de fapt, nu distruge, ci reface stânga comunistă prin recrutarea oportuniștilor (trădătorilor, cum i-au numit Voronin și Tkaciuk) din PCRM, nerăbdători de a accede la „cașcavalul” puterii. Din acest punct de vedere, Partidul Socialiștilor lui Dodon este groapa de zoi a politicii moldovenești. Oricum, dacă transfugii vor înclina balanța spre o nouă majoritate parlamentară, nu putem exclude virtualele cârdășii electorale și coaliții monstruoase. În politică totul e posibil, mai ales în politica noastră.
În această ordine de idei o mare enigmă politică rămâne PD-ul, curtat de Dodon. Să ne amintim prin ce „chinuri” și prin ce ezitări a trecut PD-ul până a se decide la crearea Alianței. Se pare că poziția acestui partid nu e bătută în cuie nici astăzi și cine poate garanta că PD-ul mâine nu se „răzgândește” și încheie o alianță postelectorală cu talibanii lui Voronin și cu „groapa de zoi” a lui Dodon?
Iată de ce, bucuria unora că PCRM „se destramă” mi se pare o bucurie proastă, dacă nu se realizează cum și cine fructifică politic consecințele acestei destrămări.
