Război

Răbdarea, o tactică vitală pentru speranțele Ucrainei de a întoarce valul împotriva Rusiei

„Kievul anunță că formează o armată de un milion de oameni, dar va trebui să își planifice cu atenție contraatacul”, scrie Luke Harding, pentru The Guardian.

Ucraina speră să adune o armată „de un milion puternic” pentru a încerca să recupereze teritoriul ocupat de Rusia, a declarat, în weekend, ministrul apărării, Oleksii Reznikov. Forțele sale, a adăugat el, au demonstrat totodată Americii că pot folosi în mod adecvat artileria de rachete cu rază mai lungă de acțiune, nou achiziționată, deschizând „ușa” pentru aprovizionarea cu mai multe.

Dar, oricât de impresionant sună afirmațiile, este greu de crezut că Ucraina este capabilă de o contraofensivă eficientă, chiar dacă mult lăudatul sistem american, HIMARS, și artileria britanică de rachete M270, cu raza lor de acțiune de la 70 la 80 km, au început să sosească și sunt puse în valoare. O schimbare a „valului” militar, dacă se întâmplă totuși, cel mai probabil va lua timp.

Ucraina trebuie să-și expună perspectivele. Ideea unei contraofensive „este o idee extrem de populară în interiorul Ucrainei”, a declarat Orisia Luțevici, cercetător la Chatham House, iar Kievul trebuie să convingă Occidentul că, prin ajutor susținut, armata sa are șanse realiste de a-i da afară pe ruși.

Țara a început războiul cu o armată de 125.000 de oameni, plus 100.000 de polițiști naționali și de frontieră, potrivit cifrelor Institutului Internațional de Studii Strategice (IISS) – dar spune că va ridica o armată de 700.000 plus 300.000 de paramilitari. Dar dacă va putea aduna un așa număr sub arme, o problemă cheie va fi calitatea lor.

Bătălia de trei luni din Donbas i-a costat până acum multe victime pe apărători, deoarece Rusia a schimbat tactica la bombardarea artileriei. Au fost aruncate în discuție diferite cifre, dar surse de informații militare ucrainene le-au declarat recent experților de la grupul de analiză Rusi că în fiecare sunt uciși, în medie, 100 de oameni.

Adăugați 300 sau 400 de răniți pe zi, iar victimele ar putea ajunge la aproximativ 15.000 pe lună – poate 35.000 până la 45.000 în total. Alți 7.200 de soldați ucraineni au dispărut de la începutul războiului, potrivit unei estimări de luni. Multe dintre aceste pierderi vor fi fost suferite de cele mai experimentate forțe ale Ucrainei.

Necesitatea de a spori forța de luptă este bine recunoscută de Ucraina și susținătorii săi occidentali. Marea Britanie a început să antreneze recruți ucraineni – 600 beneficiază în prezent câteva săptămâni de formare de bază în Regatul Unit – și există capacitatea de a antrena 2.400 deodată și 10.000 la fiecare 120 de zile, presupunând că guvernul Regatului Unit respectă angajamentul făcut de prim-ministrul în funcție, Boris Johnson.

Unii dintre recruții ucraineni, cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani, sunt oameni care nu au tras niciodată cu o armă. Aceasta este o armată care trebuie completată de la zero. Învățarea elementară este totuși rapidă. La început, recruții novici puteau lovi țintele în 50% din situații. Procentul a crescut rapid la 80%, firma un instructor britanic.

O astfel de pregătire militară este în mod clar critică pentru ucraineni, dar o contraofensivă de succes va necesita mai mult: o utilizare strategică a unei combinații de arme, o capacitate de a concentra forța pe câmpul de luptă ales de cel puțin trei la unu sau, în mod ideal, mai mult (se crede că Rusia a reușit să aibă șapte la unu în Donbas), și arme occidentale avansate.

Ucraina a făcut lobby puternic pentru munițiile standard NATO, deoarece epuizează treptat rezervele tradiționale standard sovietice. Cu toate acestea, noile arme creează noi probleme, așa cum au remarcat experții Jack Watling și Nick Reynolds, într-o analiză cuprinzătoare, pentru Rusi. De exemplu, în timp ce forțele NATO folosesc obuze de 155 mm, nu există un singur obuzier occidental: „Standardizarea NATO nu este foarte standardizată”, au scris ei.

În același timp, SUA, principalul furnizor de arme, rămân precaute în ceea ce privește cantitatea de echipament critic. Până acum, primele patru sisteme de artilerie de rachete montate pe camion, HIMARS, au crescut la 12. Cu toate acestea, așa cum a menționat Reznikov, există semne încurajatoare.

Duminică, naționalistul rus, Igor Girkin, a avertizat, pe canalul său Telegram, că sistemele rusești de apărare aeriană se dovedesc „ineficiente” împotriva loviturilor rachetelor HIMARS și a susținut că în ultimele cinci până la șapte zile au fost lovite „mai mult de 10” depozite de muniție și logistică și „aproximativ o duzină” de posturi de comandă. Când vor începe rușii să „lupte în plină forță?”, întreba Girkin.

Ucraina va spera că, lovind mai puternic în spatele liniilor inamice, artileria de rachete va perturba capacitatea Moscovei de a-și continua ofensiva de distrugere în Donbas.

Un indicator cheie al faptului că Ucraina îi poate opri pe ruși este dacă Moscova va putea lansa o ofensivă completă împotriva orașelor adiacente Donbas, Sloviansk și Kramatorsk, cele două cele mai mari centre de populație din provincia Donețk pe care nu le deține. Până acum, Rusia a tras aproximativ 20.000 de obuze pe zi, distrugând încet Sievierodonetsk și alte orașe aflate în cale.

În ceea ce privește Ucraina, există elemente cheie în orice pachet militar ofensiv obișnuit care nu este încă disponibil pentru aceasta. Puterea sa aeriană este limitată, în timp ce demersurile pentru a furniza avioane de luptă standard sovietice suplimentare avansează foarte lent. Forțele ruse au săpat în mari părți ale frontului lung, iar acolo unde Ucraina a obținut câștiguri, în sud, față de Hersonul ocupat, au fost modeste, reflectând resursele de care dispunea până acum.

Ben Barry, un specialist în război terestru la IISS, a declarat că: „Dacă ofensiva rusă în Donbas va culmina, va exista o presiune tot mai mare asupra ucrainenilor pentru a lansa un contraatac major. Dar cu cât are mai mult timp să se pregătească , să concentreze forțe și să facă stocuri, cu atât au mai multe șanse de a reuși”. Prin contrast, eșecul ar putea fi un dezastru politic pentru Kiev.

Barry evidențiază Operațiunea Furtuna, ofensiva finală câștigătoare în războiul Croației împotriva separatiștilor sârbi, din anii 1990. Atacul din august 1995 a fost planificat câțiva ani, croații beneficiind de instruire din sursă militară americană și a pus capăt la mai bine de trei ani de impas. „Poate că există un motiv pentru care astfel de războaie durează ani, nu luni”, a conchis Barry.

Puteţi urmări ştirile Timpul.md şi pe Facebook!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.