Deși mi se părea un lucru cunoscut, nu am răspuns. Azi s-a interesat, aproape oficial, și un diplomat chinez, ce înseamnă această expresie, m-am răzgândit şi am decis să răspund. Sensul originar, primar al acestei expresii, se referă la realităţile istorice din China. Potrivit unui punct de vedere foarte răspândit, „picătura chinezească” este denumirea populară a torturii, dar nu a oricărei torturi, ci a torturii cu apă: victima era legată astfel ca pe frunte să-i cadă, într-un ritm anume, picături de apă. Apa folosită era rece, iar picătura trebuia să cadă în acelaşi loc. Acest tip de tortură se consideră a fi unul dintre cele mai sadice, provocând nebunia victimei. Forma respectivă de tortură a fost descrisă de Hippolytus de Marsliis în Italia secolului al XVI-lea.
Vă daţi seama că „picătura noastră chinezească”, care e denumirea rubricii din prima pagină a TIMPULUI, are sens figurat, ea nu mai înseamnă tortură, ci insistenţă, perseverenţă, consecvenţă. La rubrica respectivă sunt ridiculizate anumite declaraţii care sunt certate cu logica, gramatica şi bunul-simţ. Convingerea noastră este că, dacă vom fi insistenţi, perseverenţi şi consecvenţi, ca… „picătura chinezească” din China istorică, vom reuşi să înlăturăm viciile satirizate. Cred că de acum încolo nu vor mai fi întrebări.
(c.t.)
