Editorial

Constantin Tănase: Există mancurţi care fac parte din categoria ticăloşilor de rasă. Aceştia activează, de regulă, în presă şi în politică, sâsâie pe la televiziuni, bâzâie prin bloguri, dau conferinţe de presă, scriu articole, cărţi, participă la alegeri, fac carieră politică şi administrativă

Războiul dintre noi şi noi: cu ce se poate termina?

Din lumina fierbinte a zorilor Independenţei, care, de mai bine de două decenii, nu se poate transforma în dimineaţa luminoasă a acestei ţări, răsar noi şi noi mlădiţe ale ticăloşeniei moldoveneşti, altoite pe trunchiul viguros al şovinismului velicorus. Roada obţinută din această monstruoasă inginerie miciurinistă e la fel de monstruoasă ca şi actul naşterii ei, purtând în sine, amplificate şi nuanţate, atât ticăloşenia altoiului, cât şi agresivitatea portaltoiului.

F. Dostoievski scria despre ticăloşi: „Există trei tipuri de ticăloşi: ticăloşii naivi, adică siguri că mârşăvia lor este o mare nobleţe; ticăloşii care se ruşinează de propria lor mârşăvie, dar au intenţia neapărată s-o ducă, totuşi, până la capăt; şi, în sfârşit, pur şi simplu, ticăloşii de rasă”. Acceptând această clasificare a ticăloşilor, făcută de genialul scriitor, deducem că şi ticăloşeniile sunt de trei feluri: ticăloşenii naive, ticăloşenii ruşinoase şi ticăloşenii de rasă.

Mancurţii, ticăloşi naivi

Mancurtul moldovean e şi el un ticălos. Să vedem cum arată mancurtul (ticălos) naiv. Acesta, renegându-şi adevărata sa identitate spirituală (lingvistică şi etnică) şi „altoindu-se” pe o identitate străină, este convins că nu săvârşeşte o mârşăvie, ci un act de nobleţe. Urmăriţi cu atenţie „argumentele” celor care se declară moldoveni antiromâni şi o să vă convingeţi că anume ei se revendică din rădăcini vechi şi nobile. Astfel, orice mancurt moldovean, care se consideră o naţiune diferită de români, dacă are o brumă de carte, îşi etalează originea nobilă, se declară urmaş al lui Traian şi Decebal, al lui Ştefan cel Mare şi Mihai Eminescu, dar se simte profund jignit dacă îl numeşti român. Dacă l-ai ruga pe un asemenea mancurt moldovean să enumere câteva lucruri fundamentale care-l deosebesc pe moldovean de român, nu va putea – te va înjura şi atât. Cu toate acestea, eu le adresez mancurţilor moldoveni următoarea întrebare: dacă moldovenii şi românii sunt etnii diferite şi naţiuni diferite, trebuie, în mod logic, să aibă şi limbi diferite. De ce dar, moldovenii şi românii, dacă-s etnii diferite, vorbesc aceeaşi limbă?

Mancurţii, ticăloşi de rasă

Există însă şi mancurţi care fac parte din categoria ticăloşilor de rasă. Aceştia activează, de regulă, în presă şi în politică, sâsâie pe la televiziuni, bâzâie prin bloguri, dau conferinţe de presă, scriu articole, cărţi, participă la alegeri, fac carieră politică şi administrativă. Aceştia ştiu că-s ticăloşi şi că săvârşesc un act de mârşăvie şi mârlănie morală, îi urăsc pe români în mod profesional şi profesionist, se declară moldoveni şi punctum, dar îşi dau copii la Liceul „Prometeu”, Crăciunul îl fac la Braşov, au prieteni în PDL, PSD şi PNL la Bucureşti…

Cine i-a inventat pe moldoboi?

La celălalt pol al mancurtismului moldovenesc se află românismul agresiv şi de paradă. Mancurţii antiromâni şi românii antimoldoveni sunt două feţe ale aceleiaşi monede, la fel de respingătoare şi periculoase. Discursul românesc agresiv şi demagogic este prin esenţa sa la fel de ticălos ca şi convingerea mancurtului moldovean că nu e român, fiind, totuşi, descendent din Traian şi Decebal. Convingerea cu care mancurtul moldovean respinge românismul e la fel de periculoasă şi neproductivă ca şi convingerea demagogului român care respinge moldovenismul (mă refer la moldovenismul românesc al lui Eminescu, şi nu la moldovenismul antiromânesc al mancurţilor). Eu nu ştiu cine-i acela care la începutul anilor ’90 a pus în circulaţie termenii jignitori moldoivan şi moldobou, sunt sigur însă ca acesta a făcut parte din categoria ticăloşilor de rasă. Am scris în repetate rânduri despre pericolul unei asemenea abordări, am încercat să demonstrez că greşim amarnic, sub toate aspectele, că devenim absurzi blamând şi renegând moldovenismul… moldovenilor. Drept răspuns am fost suspectat că aş fi trădător al românismului şi trecut în categoria moldoveniştilor primitivi.

Un război absurd dintre noi şi noi

Această categorie de români, mulţi dintre ei oameni curaţi şi sinceri, dar manevraţi şi manipulaţi de diferiţi „lideri ai românismului basarabean” au fost astfel prinşi într-o cursă, transformându-se într-o sectă agresivă aflată în permanent război cu… moldovenii! Consider că anomalia creată e una dintre cele mai strălucite victorii obţinute în R. Moldova după 1990 de către serviciile secrete ruseşti! Sculele ruseşti care au asigurat această victorie au fost (unele mai sunt) lideri naţionali, şefi de partide, directori de opinie (rusească)… Aceştia sunt mancurţii, ticăloşii de rasă. Îi poţi vedea seară de seară la ecranele televizoarelor.

Cei care au declanşat războiul dintre moldoveni şi români l-au declanşat ca să ne dezbine şi să ne domine. Şi, din păcate, au reuşit. Trebuie să ne oprim, să oprim de urgenţă războiul absurd dintre moldoveni şi români, adică dintre noi şi noi.

Dacă nu-l oprim, ne autonimicim!

Arhiva TIMPUL, iulie 2012

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


1 comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *