La prima vedere, se poate crea impresia că e vorba de nişte iniţiative legislative ordinare, însă am tot temeiul să afirm că aceste trei proiecte de legi sunt deosebit de importante, căci abordează o mare problemă pe care o avem în societate.
Deși se vorbește de ceva timp despre realizarea unui program de modernizare a sistemului național de apărare, situaţia în Armata Naţională rămâne a fi una catastrofală. Anul trecut, cheltuielile pentru Armata Națională au constituit 0,38% din PIB, ceea ce a acoperit mai puțin de jumătate din strictul necesar al instituției respective. Evident, resursele financiare alocate de stat sunt insuficiente, din care motiv armata mai folosește încă rămășițele din stocurile armatei sovietice, inclusiv lingeria de pat și de corp. Dacă mai adăugăm aici și calitatea proastă a hranei, și condițiile dificile de trai în cazărmi, atunci tabloul devine și mai sumbru. Soldaţi semiflămânzi, bătuţi de superiori, puşi să facă tot felul de munci (de la salubrizarea teritoriului până la păscutul oilor), care nu au nimic în comun cu apărarea Patriei, cazuri de maltratări, omor, suicid. Numai în ultimul an, opinia publică a fost bulversată de ştiri precum că soldatul X şi-a împuşcat din imprudenţă camaradul, soldatul Y a fost condamnat pentru maltratarea colegului său, soldatul Z a dezertat din armată din cauza condiţiilor insuportabile, soldatul N s-a spânzurat etc. Şi de fiecare dată, responsabilii de la Ministerul Apărării ne promit că vor face regulă, dar nu contribuie mai cu nimic la reducerea cazurilor de relații nestatutare în unitățile militare. În orice societate normală, acest subiect ar fi devenit de mult unul de interes public, numai nu la noi. Eforturile disperate ale mamelor ostaşilor de a organiza conferinţe de presă pentru a transmite un semnal de alarmă întregii societăţi se pierd, pentru că acei care urmăresc să muşamalizeze situaţia deplorabilă din Armata Naţională au mai multe pârghii de influenţă decât simplii cetăţeni.
Haideți să vedem, totuși, cum arată contingentul de recruți care sunt încorporați în termen? Mulți dintre ei au o instruire sumară, unii au probleme de sănătate, uneori, de ordin psihic, alții sunt certați cu legea, dar există un plan de înrolare și acest plan urmează a fi îndeplinit. Concluzia care se impune este următoarea: dacă, într-adevăr, vrem să avem o armată modernă, urmează să urgentăm procesul de trecere de la serviciul militar în termen la serviciul militar prin contract. Adică, să mizăm doar pe profesioniști care, de obicei, se încadrează benevol în forțele armate, și care au calitățile și aptitudinile necesare unui militar de meserie.
Mulţi dintre acei care ar dori ca situaţia să rămână intactă încearcă să se acopere cu art. 57 din Constituţie – „Apărarea Patriei”. Dar acesta nu prevede direct obligativitatea satisfacerii serviciului militar de către cetăţeni. Prevederile sale sunt interpretabile şi pot fi atribuite cu uşurinţă la acei cetăţeni care-şi satisfac serviciul militar în bază de contract. Mai mult ca atât, dacă numai acest articol e cauza, cine ne împiedică să solicităm interpretarea lui de către Curtea Constituţională sau modificarea lui de către parlament.
În acelaşi timp, le-aş sugera celor care preferă să se acopere cu unele prevederi constituţionale interpretabile, să atragă atenţie şi la principiul constituţional de neutralitate a Republicii Moldova. Acest principiu prevede că ţara noastră nu poate face parte din diverse blocuri militare. Detaşarea şi trimiterea peste hotare a unor contingente militare, în baza acordurilor internaţionale la care Republica Moldova este parte sau în baza altor înţelegeri internaţionale, poate fi făcută din contul militarilor profesionişti, care-şi satisfac serviciul prin contract. Iar la moment nu există alte necesităţi care să ne determine să menţinem în continuare o armată formată pe principiul obligativităţii cetăţenilor de a satisface serviciul militar. R. Moldova e o ţară înconjurată de prieteni, având şi o frontieră comună cu NATO şi UE. Noi nu avem nevoie de armată pentru a face faţă unor eventuale atacuri din Est sau din Vest, deoarece, în condiţiile lumii moderne, aceste atacuri sunt excluse.
Neoficial, în ultimii ani am auzit şi argumentul că armata e necesară pentru o intervenţie în cazul în care ar urma un atac din regiunea transnistreană. Această idee este absurdă din start, pentru că eventualitatea unui nou conflict armat la Nistru e puțin probabilă și toţi sunt de acord că soluţia trebuie identificată pe cale paşnică, la masa de negocieri. Da, avem în regiunea de est a ţării un contingent militar rus, precum şi armament şi muniţii ruseşti. Dar acestea trebuie evacuate prin demersuri internaţionale făcute în continuu şi numai un om total nepriceput ar putea crede că păstrarea unei armate constituite pe principiul obligativităţii cetăţenilor poate avea relevanţă în acest sens.
Revenind la subiectul celor trei iniţiative, aş vrea să precizez că prima dintre ele ţine de operarea unor modificări şi completări la Legea „Cu privire la apărarea naţională”. Scopul acestui proiect de lege este excluderea obligativităţii serviciului militar pentru cetăţeni, urmând ca, în cadrul Armatei Naţionale, a altor componente ale sistemului naţional de apărare să activeze doar militari în bază de contract. A doua iniţiativă vizează abrogarea Legii „Cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei”, iar a treia – abrogarea Legii „Cu privire la rezerva forţelor armate”. În condiţiile în care vom renunța la serviciul militar obligatoriu pentru cetăţeni, ambele aceste legi îşi pierd rostul şi urmează a fi abrogate.
Vreau să cred că parlamentul va înţelege corect esenţa propunerilor înaintate de liberali şi va susţine aceste trei iniţiative, care pornesc de la o situaţie reală ce s-a creat în R. Moldova şi care necesită o soluţionare urgentă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
