Și ne-am obișnuit cumva să trăim în acest haos. Rezistăm și noi, la fel de dezorientați ca ceasul moldovenesc. Însă, din când în când, îți cade mecanismul în cap și te ia scârba. Acum, în plină campanie electorală, eu am cu totul alte probleme. În primul rând, că nu văd vreo soluție pentru alegeri (avem același ceas), în al doilea rând, că pentru a mia oară am simțit cum acest stat mă umilește.
În timp ce România dă ajutoare, dă acte, dă burse, dă zahăr și ulei, bani pentru reparația școlilor și așa mai departe, Moldova ia bucuroasă, însă nu există un schimb. Dodon i-a retras fără greață cetățenia lui Traian Băsescu, iar cetățenii români, care vor să trăiască aici (ce naiba e în capul lor?), sunt siliți să dea examene cu străinii, preponderent din țările arabe și asiatice, ca să demonstreze că știu limba română.
Luați aminte, nu e vorba de limba „de stat”, ci, conform informațiilor de pe site-ul Ministerului Educației, e vorba de un examen de limbă română, pentru că iată ce scrie în documentele de pe site: „Examenul de evaluare a gradului de cunoaştere a prevederilor Constituţiei Republicii Moldova este susţinut în scris, în limba română, în baza unui test-grilă” (http://aee.edu.md/sites/default/files/test_constitutia.pdf). Și atunci despre ce vorbim?
Să ceri unui cetățean român, stabilit aici de șapte ani, care a plătit taxe la stat și a lucrat în toți acești ani în domenii (culturale!) care necesitau cunoașterea limbii române (și care a mai și absolvit Facultatea de Limbă și Literatură Română, după care a fost profesor de limbă și literatură română) să susțină un examen care să demonstreze că își știe limba maternă?
Să îmi ceară, nu să le dovedesc aptitudinile mele lingvistice la un nivel superior, ci să fac dovada că înțeleg când mi se vorbește limba străbunilor mei și să pun substantivelor comune articolul hotărât. Mi se pare nu (doar) o umilire personală, ci o lipsă de respect față de statul român, care a susținut și susține Republica Moldova. România, care nu cere examen de limbă pentru moldoveni, deși aici sunt destui care nu știu limba țării.
Că așa e legea? Păi schimbați-o, fraților! Că e tâmpită și umilitoare. Că există riscul să știu puțin mai bine româna decât jumătate dintre cei care mă vor testa. Că ministerul vostru mi-a dat la un salon de carte o diplomă „Grigore Vieru” pe care scuipați acum prin această prevedere uluitoare! Așa cum în România se menționează la anumite cerințe pentru obținerea cetățeniei „cu excepția cetățenilor R. Moldova și ai Ucrainei”, exact așa trebuie să scrieți și voi: „Originalul certificatului ce atestă nivelul de cunoaştere a limbii de stat, eliberat de Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării” cu excepția cetățenilor români.
E o vorbă din strămoși, care vorbeau aceeași limbă ca mine, mâna care te hrănește nu o muști. Voi, începând de la președintele țării, nu mușcați mâna întinsă a României, ci o scuipați! Fiindcă nu v-a interesat niciodată ce se întâmplă cu cetățenii români de la voi. Doar atunci ați fost interesați: când i-ați bătut sau le-ați aplicat interdicții de intrare în marele ceas stricat (și furat)!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
