Fie că nu verifică drapelul de stat în vizitele oficiale, fie că aberează la Moscova, făcând declarații care depășesc statutul său, fie o face pe grozavul în Europa. Afirmații penibile, care îi depășesc atribuțiile, ca un angajat (fiindcă președintele e angajatul statului!) care nu își vede lungul nasului.
Penibil din cale afară a fost și cu interzicerea participării soldaților noștri la exercițiile militare de la Galați, alături de alte opt țări. Apoi răspunsul dat ambasadorilor României și SUA. Pentru că atitudini de felul acesta pot exista doar acolo unde situația ți-o permite.
A tot repetat (obsesiv) discursul său despre statalitate și independență, de parcă observația celor doi ambasadori se voia proiect de lege. Iar nouă ni se face rușine. Nu de alta, dar Igor Dodon își păstrează în sertar declarația de independență când e vorba de bani. Nu se simte lezat în independența sa când ia bani de la partenerii noștri, Uniunea Europeană, SUA sau România.
Ori încă de la școală știm că un tânăr e considerat independent (de familia sa) când are în primul rând independență financiară. Cât timp stă cu părinții și le cere bani de țigări, nu vorbim de independența lui. Iar despre președinte ce să mai zicem, când singur s-a lăudat că își întreține vila cu bani de la părinți.
În poporul nostru (românesc!) e o vorbă care descrie astfel de persoane: „Numai gura e de el”. Și am putea să dormim bine noaptea cu gândul la înțelepciunea vorbelor din bătrâni. Dar mai e și vorba cu oaia și turma. Și înțelegem foarte bine că atâta timp cât e președintele țării, fiecare declarație de-a lui devine oficială și ne privește pe toți.
Nu știu ce simțiți dumneavoastră când îl ascultați, dar mie mi se roșesc obrajii și îmi rămâne un nod în gât. O aroganță inutilă și gratuită, discursuri grandomane menite doar să demonstreze că are mâinile pe volan. În rest: doar rușine publică.
El nu vrea „lecții” de la partenerii externi? Păi atunci trebuia să și le facă la timp, când a fost la școală. Fiindcă un politician care nu știe cum trebuie structurat un dialog diplomatic e un impostor în politică. Nu a vrut să lase soldații? Bine, nici nu mă așteptam la mai multă minte. Dar să dea un răspuns competent, diplomatic și civilizat. Nu să răspundă ca un brigadier.
Acest președinte trebuie să înțeleagă o dată pentru totdeauna că atâta timp cât vorbește în numele nostru, nu are dreptul să se poarte ca un șef de moșie, pentru că nu suntem slugi la el pe plantație. Suntem (sunteți!) cetățenii acestei țări și avem pretenția să fim reprezentați civilizat. Răspunsul către cei doi ambasadori se putea face în o mie de moduri civilizate și elegante, chiar dacă își menținea discursul cu statalitatea și independența, nu era cazul să latre de la tribune, că nu am coborât săptămâna trecută din copaci!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
