Suntem nouă copii la părinți, mai am cinci surioare și trei frățiori. Toți îs nedecedați. Porecla mea e Ocere, satul zice că mama m-a făcut când stătea în ocere (codă, rând) la poștă ca să primească pensia bunicii – bunica a luat-o bine la bot de la bunelu pentru că-i băuse pensia și nimerise la spital.
Stimați conducători ai R. Moldova, v-am văzut aseară la televizor, cum ați participat la primul sunet. Noi nu avem televizor, eu am privit televizorul la un prieten de al meu, Ghiță Burtăverde. Mama lui îi la Moscova și-i trimite bani tatălui lui Ghiță și când seara el se îmbată și se culcă noi privim în liniște kinouri cu bandiți. Aseară v-am văzut și pe dumneavoastră cum ați fost prin școli și m-am gândit să vă scriu ca să vă invit să veniți și la noi la școală. Eu n-am fost la primul sunet pentru că n-am cu ce mă încălța. Nici cele cinci surioare ale mele n-au fost că nu le-a lăsat tata; când tata se îmbată, dar el se îmbată în fiecare zi, le zice că n-au ce merge la școală, fiindcă pentru a te face curvă ca mă-ta, nu-i nevoie de carte. Da, am uitat să vă spun că mama e plecată de un an în Portugalia sau Irlanda și ne-o trimis veste că nu vine acasă până nu moare „boul cel bețiv (așa-i zece ea tatei) că m-am săturat de pumnii lui”.
De ce vă invit eu în satul meu? Pentru că e un sat mare, cu oameni diferiți: avem și bizdmesmeni, și kileri, și curve, dacă acestea vă interesează, dar eu vreau să vizitați școala noastră, care acum gimnaziu se cheamă. Directorul școlii e un om bun, dar e hoț. Eu am văzut cu ochii mei cum a scos stâlpii de beton de la poarta scolii și i-a pus la poarta lui, apoi a scos și gardul și l-a dus la el acasă că zicea că nu e modern ca „palatul cunoștințelor” să fie izolat cu gard. Eu vă invit ca să vedeți că în satul nostru nu toți copiii merg la școală, învățătorii scriu, că, chipurile, în clasa noastră sunt 28 de elevi, dar de fapt îs numai 23. Grișa lui Coadăscurtă e plecat de astă-primăvară cu mă-sa în Italia, Denis al lui Beloconi s-a înecat vara asta, Toma lui Cloșcă, din deal, s-a mutat la o mătușă, în satul vecin, Vasile al lui Șurub și Tolea lui Bivol paște buhăieșii liderului, ceilalți se joacă cu mine, în Râpă. Lumea zice că directorul special i-a trecut cum că ferventează școala, ca să mulgă statul de bani.
Stimați conducători ai R. Moldova, avem un deputat de la noi din sat, îi zice Ilarion Chiaburu (satul îl poreclește Bubosu) îl văd uneori la televizor, care a cumpărat tot pământul din jurul satelor de pe aici. Cei care lucrează la el nu au primit nici un ban de vreo doi ani, zice că-i secetă și criză economică. Are însă niște tepliți frumoase, cum zice nanu Firapont, că n-a văzut nici în Izrael. Vă rugăm să veniți să le vedeți. La noi la școală n-ai ce vedea, dar la Bubosu, cum zice nanu, e ca la vădăănha. Am observat că atunci când vă duceți prin școli, le dăruiți câte ceva copiilor. Dacă veniți și la noi, în Mizeria-Nouă, mie aduceți-mi ceva cârnați, unt, macaroane, dar vă rog, numai să nu le vadă tata, că ne-a mai adus anul trecut ajutoare materiale de la raion, dar el le-a dus pe băut la Vanea Clericu – lumea îl poreclește Clericu, pentru că zice că trăiește cu fumeia lu popa. Nu știu dacă e drept, numai Dumnezeu știe. Dacă veniți, poate luați măsuri și cu primarul nostru, Anton Mânălungă, lumea îi poreclește Fantomas, pentru că, cum zice nanu, a furat toată primăria și-i mai hoț ca Catovsci – cine o mai fi și aista, și că e legat cu „mafia din guvern” – ce o mai fi și asta…
Vă așteptăm cu mult drag,
al vostru Vitea Flămându, din satul Mizeria-Nouă, raionul Flămânzeni. Dacă vreți să mă găsiți, nu întrebați pe nume și pe familie, ci pe poreclă. Porecla mea, cum v-am spus, e Ocere, iar dacă cineva nu va ști, spuneți-i că e vorba de Ocere a lui Distroficu, din Râpa din Deal, că așa-i zic tatei în sat, Distroficu, că mai este unul Ocere, dar el e din Râpa din Vale…
Doar aici am păstrat ortografia originalului, în text însă am intervenit masiv la ortografie și lexic, doar în unele cazuri am păstrat ca în original. Pe acestea le-am marcat cu aldine.
