Propunerea a venit de la postul de radio „Vocea Basarabiei”. Directorul acestui post, Veaceslav Ţâbuleac, i-a prezentat proiectul şi l-a rugat să sculpteze o cruce ornamentată ce va fi instalată în vârful capelei. Apoi a solicitat şi un suport pentru citirea Evangheliei, cu incrustaţii decorative. Ideea i-a părut interesantă şi a decis să o ducă la împlinire fără nicio remunerare – să facă un gest caritabil. „Îi îndemn pe toţi artiştii să contribuie la realizarea acestui proiect”, ne spune Vasile Adam.
De altfel, sculptorul nu este la prima colaborare de acest fel. Recent, el a realizat
un ansamblu alcătuit din doi sfinţi sculptaţi şi o răstignire plasată în centru pentru Mănăstirea Ciuflea. Lucrările au fost cioplite din lemn cu densitate şi duritate mare. „A fost cam dificil să le instalăm, îşi aminteşte el, din cauza elementelor voluminoase şi a înălţimii de peste doi metri, dar cei de la mănăstire au fost foarte mulţumiţi de munca mea”.
Pasionat de profesia sa, Vasile Adam ne povesteşte cu încântare prin ce l-a cucerit sculptura în lemn. Ea te face mai bun, consideră artistul, şi te îmbogăţeşte spiritual, te învaţă să priveşti lumea în profunzime. Toate acestea se referă şi la lucrările sale ecleziastice, unde, spune el, „chiar dacă există modele, ele nu se transpun întocmai. În această artă, noi obişnuim să vedem lumea şi cu ochiul al treilea…”, menţionează el.
La încheierea discuţiei noastre, Vasile Adam a făcut referinţă şi la chinurile creaţiei: „Uneori, este dificil să concepi o lucrare şi să-ţi imaginezi cum va arăta când va fi gata. Se întâmplă ca lucrarea să devină capricioasă şi să nu „meargă” în direcţia în care ţi-ai propus. Aici e nevoie de multă răbdare, pentru că, printr-o singură mişcare neatentă, poţi zădărnici întreaga muncă. În sculptură, mai pot apărea dificultăţi şi din cauza structurii lemnului, iar un fragment pierdut nu îl poţi recupera fără ca să nu sufere întreaga sculptură…”.
Andrian Adam, stagiar la TIMPUL
