PAS a urcat pe tobogan. De acum, până la alegerile parlamentare, direcția e într-un singur sens, în jos. Și e inevitabil. Iar responsabilitatea pentru eșec va fi, în mare parte, a lor.
Partidul Acțiune și Solidaritate s-a trezit într-un punct din care nu mai poate ieși cu bine. Metafora toboganului nu e deloc întâmplătoare – odată ce ai început să aluneci, gravitația face restul. Și PAS a început să alunece demult, doar că acum devine vizibil pentru toți.
Să ne amintim cum a început totul. PAS a explodat pe scena politică cu promisiuni de reformă, cu discursuri despre lupta anti-corupție și cu o energie care părea să schimbe tot. Problema e că toată această energie s-a concentrat pe a critica puterea de atunci, nu pe construirea a ceea ce ar trebui să fie. E ușor să arăți cu degetul și să spui „ăștia sunt răi”, e mult mai greu să demonstrezi că tu ești mai bun.
Și aici începe tragedia. PAS a avut absolut tot ce îi trebuia pentru succes: susținere populară masivă, majoritate parlamentară confortabilă, un moment istoric perfect pentru reforme. Practic, toate stelele s-au aliniat pentru ei. Dar în loc să profite de această oportunitate unică, au ales să rămână în aceeași logică de opoziție chiar și atunci când au devenit puterea. Au continuat să se bată cu morile de vânt în loc să guverneze cu adevărat.
Decăderea PAS nu e rezultatul unor forțe externe sau al unei conspirații obscure. E rezultatul propriilor lor alegeri greșite. Au avut instrumentele, au avut susținerea, au avut momentul – și au ratat totul prin incompetență și aroganță. Când ai majoritate parlamentară și continui să dai vina pe „sistem” pentru eșecurile tale, devine clar că problema nu e sistemul, ci tu.
Comunicarea lor a fost dezastruoasă. În loc să explice deciziile, au ales să se înțepe cu criticii. În loc să își asume responsabilitatea pentru greșeli, au dat vina pe moștenirea trecutului. În loc să asculte semnalele de alarmă din societate, au ales să rămână în bula lor, convinși că doar ei știu ce e bine pentru țară.
Cea mai mare ironie e că PAS va dispărea nu pentru că adversarii lor ar fi fost mai deștepți sau mai puternici, ci pentru că s-au autodemolat. Și asta în contextul în care Moldova avea nevoie disperată de o alternativă credibilă la vechile practici politice. PAS putea să fie această alternativă, dar a preferat calea autodistrugerii.
Până la alegerile parlamentare, vom asista la o agonie politică care va fi dureroasă de urmărit. Nu pentru că am avea simpatie pentru PAS, ci pentru că eșecul lor lasă un gol în peisajul politic moldovenesc care riscă să fie umplut de forțe mult mai periculoase pentru viitorul țării.
