La sfârșitul săptămânii trecute am organizat, prin Acțiunea 2012, la București, Congresul Diasporei Unioniste. Suntem, ca să citez din Rezoluția finală: „…risipiţi în cele patru zări, dar cu sufletul acasă, vrând să rămânem uniţi în cuget şi-n simţiri, acceptând cu greu existenţa a două state româneşti şi voind a îndrepta această absurditate istorică până cel mai târziu în anul 2018”. Și ca să înțeleagă unii „unioniști” de pe la Chișinău, dornici de platforme electorale, Diaspora nu reprezintă Basarabia pentru că basarabenii sunt autohtoni și mereu au fost așa.
E vorba aici de reprezentanţi ai asociaţiilor de români originari de pe ambele maluri ale Prutului din Europa Occidentală, Statele Unite ale Americii, Australia, Argentina, Canada, Grecia şi alte părţi ale lumii. În patru zări găsești neamul nostru, în orice colțișor din lumea asta, atât de bătuți de vânt am fost. Iar emigrația trebuie să fie una din problemele majore care ar fi bine să ne preocupe, acum, de sărbătorile prilejuite de Învierea Domnului, după asta și mai ales după Unire, când vom avea puterea de a ne ocupa de lucrurile care ne amenință neamul nostru în totalitatea lui.
Totodată, suntem teribili de pesimiști, probabil unul dintre cele mai fataliste neamuri de pe Pământ. Cântam pe un 1 Decembrie la Alba Iulia, cu un amic:
„Se urcă Basarabia pe cruce/ Și cuie pentru ea se pregătesc / Și primăvara jale ne aduce/ Și plânge iarăși neamul românesc. (…) Ce cale poate ţara să apuce? În tragica, neconvertita zi,/ Se urcă Basarabia pe cruce/ Și nu ştim învierea când va fi”.
Cum nu știm când va fi Învierea??? În trei zile!
Cum nu știm când va fi Unirea? Până în 2018!
Să renunțăm la pesimism pentru că avem motive reale de a gândi altfel. E o minune că neamul românesc și limba română au dăinuit în spațiul dintre Prut și Nistru după retragere, deportări, crime, prigoană și deznaționalizare. N-om fi acum cei mai bogați oameni din lume, dar avem resursa umană, care, motivată corespunzător, de un mit fondator care trebuie reconfirmat, poate excela și se poate duela cu oricine în lume.
Și mai trebuie să renunțăm la orgolii. DEFINITIV! Nu m-ar cuprinde mirarea dacă două morminte române s-ar certa într-o zi între ele, mira-m-aş dacă s-ar împăca – spunea atât de adevărat Grigore Vieru. Mi-e rușine când vin la Chișinău și mă văd într-o zi cu cinci oameni diferiți. Fiecare mi-l vorbește de rău pe celălalt. Să nu ne iluzionăm, așa e în tot spațiul românesc. Dar ca să putem facem ceva, trebuie să încetăm. Cu toții.
Nu știu dacă suntem buricul Pământului cum spunea Țuțea, dar suntem o națiune puternică, care a dat omenirii personalități remarcabile, care are niște istorii și niște locuri extraordinare, pe ambele maluri ale unui infim râu numit Prut. Nu l-am dat pe Iisus Hristos, dar am dat inventatori, filozofi, lingviști, oameni de știință, scriitori, cântăreți, poeți și câți și mai câți.
Mândria noastră de moldoveni, mândria noastră de români, trebuie să treacă peste bariere și peste orgolii și să ne dea un nou și actual motiv de mândrie.
Hristos a Înviat!
George Simion
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
