Chiar dacă, pe 31 august 1989, am adoptat grafia latină și am recunoscut limba româna ca limbă oficială a statului, așa-zisa elită politică colhoznică și comunistă nu a făcut decât să saboteze acest succes al Marilor Adunări Naționale și să promoveze teza stalinistă că suntem moldoveni și respectiv vorbim moldovenește, o limbă diferită de cea română.
După 32 de ani, cred, lucrurile au fost aranjate și stau bine pe rafturi. Limba literată și cea oficială este româna, iar trăsăturile fonetice a limbii vorbite pe acest teritoriu îi conferă caracter de grai moldovenesc.
Cu toate acestea, nu pot să nu constat, cu mare regret, că tinerii, cum au vorbit în anii 90, așa vorbesc și acum. Cu multe rusisme. La orele de română, sunt toți Eminescu și Alecsandri, iar la pauză, la o țigară după clădirea liceului, dă-i frate cu „podhadește”, „podrugă” și alte „breduri”. Nu vreau s-o fac pe puristul și pe marele lingvist, dar observ că, pe parcursul anilor, această tendință nu s-a schimbat. Ești mai de gașcă și mai original dacă vorbești așa, și nu cred că lucrurile se vor schimba în timpul apropiat. Tinerii au nevoie de limbajul lor argotic și cel de sorginte rusă este cel mai apropiat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
