Cum e să devii şofer în R. Moldova sau, mai bine zis, cât te costă să devii şofer în R. Moldova? Ca să obţii carnet de conducere şi să devii conducător auto cu acte în regulă, va trebui să mituieşti o ierarhie întreagă, dar nu neapărat din proprie iniţiativă. În felul acesta, deşi suntem o ţară non-UE, şcoala auto ajunge să ne coste cam tot atâta cât într-un stat UE.
Să vedem ce fac cursanţii auto pentru categoria B. Indiferent dacă eşti la o şcoală privată sau de stat (acestea-s foarte multe şi le pierzi numărul), un curs de trei luni, pentru această categorie, te costă începând de la 800 până la 1400 lei. După o lună de studiere a regulamentului de circulaţie, continuă orele practice. Acestea, la rândul lor, trebuie şi ele plătite instructorului auto, cu 70-100 lei ora. Oficial, aceşti bani îi achiţi pentru consumul de combustibil necesar instruirii auto. De cele mai multe ori, ţi se spune: „Pentru cinci litri de benzină”. Dar cinci litri nu reuşeşti să-i consumi într-o oră… De asemenea, tot în mod oficial, se indică zece ore practice. Dacă doreşti ore suplimentare, trebuie să plăteşti adăugător, ceea ce urmăreşte şi profesorul de instruire. În unele şcoli achiţi suma la începutul orelor practice, deşi nu se ştie dacă o să faci toate lecţiile… Maria Căpăţână, care a terminat de curând cursul de instruire auto, ne-a spus: „La începutul orelor practice, instructorul mi-a cerut 1000 de lei, dar am avut mult mai puţine lecţii decât era programat. După aceea, a trebuit să plătesc suplimentar pentru lecţii”.
Ulterior, suma necesară pentru partea practică a instruirii auto este de 1200-2200 de lei. Apoi urmează examenele… Are loc o pregătire serioasă nu numai privind cunoştinţele şi abilitatea de a conduce automobilul, ci şi la strângerea banilor. În mod oficial, atunci când „examenul extern” are loc la Centrul republican de evidenţă a transportului şi clasificarea conducătorilor auto, toţi trebuie să vină cu 350 de lei pentru perfectarea carnetului de conducere, plus 100 de lei pentru combustibilul consumat în timpul examenului. Dar neoficial, şi obligatoriu, se face o listă cu altă taxă, percepută pentru acest examen, taxa care îţi asigură obţinerea carnetului de conducere din prima încercare. Astfel, dacă plăteşti 100 de euro, poliţistul-examinator îţi va spune doar după câţiva metri de conducere: „Bine, eşti liber”.
Adevărul e că sunt cursanţi care refuză să dea aceşti bani, adică refuză să mituiască. Acestora li se va permite să mai susţină o dată examenul, peste două săptămâni. S-ar putea să vină şi a treia oară, peste o lună, cum s-a întâmplat cu Sergiu Morari: „Sunt profesor şi am refuzat să plătesc. Nici n-am aceşti bani, dar nici nu vreau să-i dau. Nu am susţinut testul prima dată, dar nu mă las şi voi da de oricâte ori va fi necesar ca să iau permisul fără şpagă”.
De multe ori, unii cursanţi nu vor să înfrunte stresul cauzat de examene sau de unii examinatori care nu ştiu altceva decât să scuipe coji de seminţe de floarea-soarelui şi plătesc „taxa solicitată”. Ceilalţi, ca să ia carnetul de conducere fără bani, au fost nevoiţi să adune mult amar în suflet. La şcolile auto se crede că cei care vor să obţină un carnet de conducere sunt copii de bani gata sau au venituri mari şi sunt puşi în situaţia de a mitui. O altă categorie de cetăţeni obţin permise de conducere cu ajutorul rudelor, cumetrilor sau prietenilor celor din sistemul respectiv. Astfel, unii nici n-au văzut Regulamentul circulaţiei rutiere, dar deţin carnet de conducere. Toţi acei care au trecut prin şcolile auto ştiu că aici există un sistem de corupţie bine pus la punct, dar nimeni nu vrea să-l distrugă. Iată de ce încă mult timp buletinele de ştiri vor începe cu: „Un nou accident… Viteză excesivă… Trei oameni răniţi… Doi morţi”.
Victoria Puiu, stagiară la TIMPUL
