Spitalul din Hncesti – construit pe oseminte umane

Fara tabuuri istorice

Recent, Guvernul R. Moldova a decis ca in satul Mingir, raionul Hancesti, sa fie instalat un monument in memoria victimelor foametei din anii 1946-1947, pentru a invesnici memoria celor decedati in acea perioada. Un cititor al TIMPUL-ui insa considera ca un monument trebuie amplasat si la Hancesti, in locul unde astazi se afla Spitalul raional, deoarece, sustine el, aici intr-o groapa comuna au fost inmormantate sute de victime.

„Sunt nascut in 1935. Inainte de fi inrolat in armata, am fost internat in spitalul din Hancesti, cu o boala de ochi”, si-a inceput povestea Mihai Manic. „Seara jucam carti cu alti premilitari sau ascultam istorii captivante povestite de o batrana infirmiera. De la ea am auzit o cutremuratoare istorie din timpul foametei.

… Era ianuarie 1947. Intr-o noapte au fost chemati la spital toti angajatii. Seful institutiei date a primit o informatie de la Comitetul Central al Partidului Comunist al Moldovei precum ca a doua zi dimineata urma sa poposeasca la Hancesti un inalt demnitar al URSS, Aleksei Kosighin. Dupa morga se afla un munte de cadavre si trebuiau de urgenta sa se debaraseze de ele. Oamenii din diferite localitati veneau la targ la Hancesti in speranta ca vor gasi o bucatica de paine, dar istoviti de foame mureau pe drum. Lucratorii tehnici ii strangeau de pe drumuri si ii duceau la morga… Asa ca, in noaptea aceea, angajatii au incarcat doua carute cu cadavre, aranjandu-i ca pe niste snopi de grau si i-au dus in camp intre doua stoguri cu fan. In morga au lasat doar doua cadavre, au dezinfectat incaperea si au presarat nisip. A doua zi, cand a venit Kosighin, s-a convins ca totul e in regula.

Cadavrele au fost inhumate intr-o groapa comuna in spatele morgii abia primavara. In 1956 m-am dus acolo sa ma conving ca cele povestite sunt adevarate. Intre timp, pamantul se asezase si s-a format o groapa mare, adanca de vreo 30 cm. Mai tarziu cineva a pus si o cruce, isi continua povestirea Mihai Manic. Dupa destramarea Uniunii Sovietice, unul din secretarii partidului comunist din raionul Hancesti a publicat un articol in presa in care afirma ca atunci cand Kosighin a venit in Moldova i-a scapat pe moldoveni de la foamete…

Colega de scoala a fost mancata de niste vecini

Cand Kosighin a vizitat Moldova, Mihai Manic era in clasa a treia. Dupa aceea in scoli au inceput sa dea cate 100 grame de paine copiilor din familiile sarace. „Noi eram considerati tarani mijlocasi. Ni se vindea cate o bucatica de paine doar cand lipsea cineva din saraci. Imi amintesc de o colega de scoala care a fost mancata de niste vecini. O chema Elena Graur. Maica-sa a trimis-o la vecini dupa sare. Aceia au ucis-o si au mancat-o. Mai tarziu, militianul de sector a gasit picioarele si capul fetei ascunse intr-un sac in hornul casei. Familia de canibali a plecat din sat, nimeni nu a mai auzit de ea”, spune Mihai Manic.

Astazi, morga din Hancesti se afla in alt loc. Se zice ca, intr-adevar, acolo a fost si o cruce. Se vorbea ca este ingropat un fost bolnav de antrax. Cu mai multi ani in urma s-au facut sapaturi, dar nu au fost gasite cadavre. Insa Spitalul din Hancesti cu siguranta a fost construit pe cadavre, deoarece in locul in care astazi se afla sectia de ftizio-pneumologie inainte a fost un cimitir. Spitalul fusese construit de catre puscariasii de la Rusca prin anii ’60, pe atunci inchisoare de barbati. Martorii povestesc ca acestia gaseau sute de oase omenesti, dar nimeni nu stie ce s-a facut cu ele. Acum, la Spitalul din Hancesti nu exista niciun semn care ar aminti de oamenii ingropati acolo.

Peste 170 de mii de persoane decedate

Pe timpul foametei organizate din 1946-1947 au decedat 173.684 de persoane. Aceste cifre au fost facute publice, miercuri, 3 martie, de catre istoricul Veaceslav Stavila, membru al Comisiei pentru studierea si aprecierea regimului comunist, responsabil de evaluarea victimelor. Alti istorici sustin ca cifra definitiva a jertfelor e greu de stabilit, cea mai verosimila fiind in limitele a 150-200 mii de oameni. Potrivit lui Veaceslav Stavila, in foarte multe localitati au existat cazuri de canibalism. In familiile numeroase, din disperare, parintii taiau un copil pentru a-i hrani pe ceilalti. Istoricul considera ca Parlamentul ar trebui sa ia atitudine fata de foametea din 1946-1947 din Moldova. In 2006, un grup de deputati au venit cu aceasta initiativa, dar majoritatea comunista de pe atunci a respins-o, motivand ca lipseste o „baza factologica obiectiva”. Ex-deputatul Anatol ?aranu a declarat ca sunt dovezi clare care atesta existenta foametei in acea perioada si faptul ca aceasta a aparut ca urmare a politicii premeditate promovate de regimul stalinist. Iar deputatii comunisti nu au dorit sa adopte o declaratie in acest sens, pentru ca aceasta „ar fi lovit in partidul de guvernamant, avand in vedere ca stramosii lor (ideologici) au organizat acea oribila crima, un adevarat genocid impotriva populatiei Moldovei”.

Actualul legislativ ar trebui sa dea o apreciere evenimentelor de atunci, asa cum au facut-o alte state. Dupa aproape un secol de la Holodomor – marea foamete ucraineana din anii 1932-1933 – liderii bolsevici, in frunte cu Iosif Stalin, au fost gasiti vinovati de genocid de catre autoritatile ucrainene. Acest lucru a fost recunoscut si de catre ONU.