Siturile incluse sunt printre cele mai diverse – de la o fostă închisoare din Australia până la o regiune din atolul Bikini, în care în anii 1950 SUA a efectuat numeroase teste nucleare; de la pădurile alpine din Sri Lanka la sistemul german de folosire a pompelor de apă în minele din Oberharz… Consultările comitetului World Heritage din cadrul UNESCO pe marginea monumentelor care aspiră la un loc pe lista patrimoniului cultural mondial au loc în secret, în spatele uşilor închise, iar atmosfera dezbaterilor nu este întotdeauna armonioasă. „Misiunea Comitetului este una universală. Deşi nimeni nu-i contestă valoarea, izbucnesc totuşi discuţii aprinse, mai ales în jurul importanţei siturilor luate în parte. Multe decizii au fost adoptate prin vot, ceea ce este normal, căci uneori este greu de obţinut un consens”, explică Francesco Bandarin, directorul Centrului patrimoniului cultural.
Printre cele 22 de situri se numără şi centura de canale din Amsterdam, fapt ce a provocat însă polemici în societatea olandeză. Partizanii nominalizării, printre care politicienii oraşului şi asociaţia conservatoare pentru protecţia patrimoniului Prieteni ai Centrului Istoric din Amsterdam, consideră acest titlu acordat de UNESCO drept cea mai înaltă distincţie. Entuziaştii văd în el o găină cu ouă de aur, care va atrage mai mulţi turişti, dar şi o schimbare a „profilului” acestora: „britanicii gălăgioşi” ar trebui să cedeze locul unor vizitatori cosmopoliţi înstăriţi… Chiar dacă Societatea de consultanţă PricewaterhouseCoopers a calculat că, în 2008, creşterea medie a numărului de turişti în caz de nominalizare de către UNESCO a fost de câteva procente.
În replică, adversarii titlului – grupul de acţiune Ailove Amsterdam – susţin că aceasta va fi lovitura finală pentru centrul oraşului. „Ei se tem că Amsterdam va deveni un imens muzeu în aer liber, supra-regulamentat şi… pustiu, cum s-a întâmplat la Bruges, în Belgia. Dar ei par să uite că oraşul belgian a fost înscris pe listă abia în 2000, mult după ce „muzeificarea” lui începuse”, comentează NRC Handelsblad, unul dintre cele mai mari cotidiane olandeze, convins că acest titlu nu ar trebui să aibă adevărate consecinţe asupra turismului şi modernizării capitalei olandeze, nici ale altor oraşe europene.
Chiar şi în Veneţia, prototipul oraşului-muzeu, există loc pentru modernizare şi comerţ. Astfel, acum doi ani, în ciuda protestelor puternice din partea populaţiei, un nou pod al arhitectului high-tech spaniol Santiago Calatrava a fost pus în funcţiune, iar panourile publicitare acoperă unele dintre cele mai frumoase faţade pe Canal Grande şi Piazza San Marco… Amsterdam trebuie să-şi folosească locul pe lista patrimoniului mondial pentru a arăta că, fiind de „o valoare universală excepţională”, un oraş poate fi şi modern. El nu trebuie să se lase convins de a nu construi zgârie-nori în cartierul Overhoeks (în nordul oraşului) – interzise după regulamentul UNESCO – sau un pod nou lângă Amstel Hotel. Dacă Parisul – care găzduieşte sediul UNESCO – ar fi respectat criteriile acestuia, Centrul Pompidou sau piramida de sticlă de la Louvre nu ar exista astăzi, şi ar fi păcat”, conchide NRC Handelsblad.
Andreea Ştefan
(După presa internaţională)
