Nu-mi place să spun, să recunosc, dar mă simt în ţara fraierilor – fraier şi eu (cu votul)… Nu mă apuc să-i judec pe înaintaşii noştri, că au trăit şi ei la fel. Mă deranjează faptul că fraiereala la noi nu se termină, ci din contra – se pare că tinde să evolueze spre fraier coclit. Nu vreau să expun prea mult prin exemple, cât de „bine” ni se potriveşte acest cuvânt. Poate s-o facă fiecare, dacă vrea să-şi facă propria judecată. Aş vrea doar să punctez puţin… După ce ne-am desprins de la „muma sovietică”, cât de mult am evoluat ca ţară? Ce am reuşit, atât de semnificativ în 20 de ani „independenţi”? Se putea mai mult, mai bine? Ce ne-a încurcat?
Am mai reuşit o mare schimbare după 7 aprilie… În ce s-a transformat? E bine aşa? Se poate mai bine, mai mult? Ce ne încurcă? Ne place, ne prieşte acest mediu ca societate, ca ţară de fraieri. Altfel, de ce nu schimbăm, de jos până sus, acest mod de a fi fraieri. Ne trebuie prea mult efort?… Nu cred. Ce ne încurcă să facem puţină ordine în scara blocului unde trăim sau măcar să nu aruncăm gunoaiele peste tot? Cine ne încurcă să fim ceva mai educaţi în societate, să nu scuipăm coji de seminţe, să nu aruncăm gunoaie pe stradă? Chiar şi din maşinile luxoase se aruncă gunoaie peste geam în plină stradă. Merg camioane descoperite cu gunoi menajer, împrăştiind peste tot din mers. Ar fi un mare efort să se elaboreze o lege (suplimentar) în acest sens? De aşa ceva poliţia rutieră nu este interesată, doar de metoda veche de a sta ascunsă în tufişuri ca pe timpuri? Da, stau să „prindă” la viteză, că-i banul mai mare şi mai curat. Dar de ce zboară multe maşini cu viteză mare, încălcând toate regulile, şi sunt lăsate de poliţişti să treacă? A-a!… Sunt tot poliţişti, sunt procurori, miniştri, deputaţi sau alţi simpli fraieri cu bani… Atunci se poate! Cu bani da, fără bani nu! Dar, de ce, în 20 de ani, nu s-au făcut legi care să nu poată fi interpretate în favoarea unuia sau altuia? De ce criminalul devine bănuit şi apoi simplu martor? Pentru că suntem în ţara fraierilor. Adică, azi eu sunt fraier, că „dau ţeapă”, mâine sunt fraier că primesc „ţeapă” şi totu-i echitabil. Dar în politică ce ţepuială… Şi tot aşa, pe rând, ba unii – ba alţii. Ei – fraieri cu promisiunea, noi – fraieri cu votul şi speranţa. Aşa-i în ţara fraierilor: toată lumea fericită.
Să ne vedem cu bine, la alegerile următoare, că pe astea le-am fraierit!…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
