Tatiana Zaicenco: „Arhitectura nu are nici vârstă, nici sex”

Tatiana Zaicenco este un exemplu demn de urmat pentru femeile care vor să îmbrățișeze meserii care par a fi destinate, la prima vedere, doar bărbaților. Datorită muncii asidue și orelor petrecute asupra foilor de hârtie cu creionul în mână, astăzi Tatiana Zaicenco ocupă funcția de arhitectă principală în cadrul Institutului de proiectare „Chișinău Proiect” din Capitală.

Arhitecta s-a remarcat la începutul anilor ’90 la restaurarea gimnaziului de băieți numărul 1 din Chișinău, acum Muzeul Național de Istorie. Monumentul istoric și-a recăpătat înfățișarea de odinioară datorită imaginilor și descrierilor păstrate în arhivă. Pentru munca depusă, Tatiana Zaicenco urma să fie premiată, dar nu a mai primit laurii bine meritați. „Erau vremuri grele pentru toți, dar atunci mi-am dat seama cât este de greu să fii femeie. Chiar m-au telefonat și m-au întrebat dacă sunt femeie sau bărbat”, povestește Tatiana Zaicenco. În scurt timp, câteva persoane s-au apropiat la Institutul de proiectare, au ridicat documentele din arhivă și au verificat dacă toate documentele arhitectei sunt în ordine…

Tatiana Zaicenco s-a născut în satul Căzănești, raionul Telenești. De mică îi plăcea să picteze și zilnic petrecea ore în șir cu creionul în mână. „Dacă cineva le-ar fi spus părinților mei că voi deveni arhitectă, ei ar fi crezut că este o glumă bună. Tatăl meu a fost un om practic, care a trecut prin perioada războiului și îmi recomanda să aleg o profesie care mi-ar asigura existența. Îmi spunea că ar fi bine să devin medic veterinar, fiindcă astfel voi avea în fiecare zi o bucată de carne proaspătă. Dar la ai mei 13 ani de atunci, eu construiam deja „castele de vată” în mintea mea”, povestește arhitecta.

Tatiana spune că profesia de arhitectă nu este una întâmplătoare în familia lor. Mai mulți membri au ales să devină arhitecți și au plecat să lucreze în orașe mari din Republica Moldova, Ucraina și Rusia. Ea, în schimb, este prima femeie din familie care a ales această cale. Și asta s-a întâmplat datorită unchiului său, care i-a observat talentul. Prima sa încercare de a intra la o facultate de arhitectură a suferit un eșec. Nu a obținut notele necesare la examenele de admitere la o universitate prestigioasă de la Moscova. Dar comisia de admitere a rămas impresionată de lucrările tinerei din Moldova și i-au propus să urmeze cursurile serale și să muncească. Tatiana însă a ales să se întoarcă la Chișinău și să urmeze o facultate adevărată. În anul 1970 a fost admisă la Facultatea de Arhitectură a Universității Tehnice. „Îmi era dificil să învăț. Acum sunt calculatoarele care te ajută enorm, dar în vremea când eram eu studentă trebuia să desenăm foarte mult și petreceam nopți întregi deasupra colilor mari de hârtii. Eu nu aveam pregătirea necesară în arta desenului, așa cum o aveau colegii mei. La școala din sat nu era profesor care să mă îndrume în arta desenului. De aceea am muncit foarte mult. Arhitectura îmbină matematica și fizica cu arta. Aparent, aceste domenii sunt greu de combinat. Dar datorită faptului că am avut profesori buni, am reușit să instaurez ordinea în haosul artistic”, subliniază femeia.

Eforturile i-au fost răsplătite când a absolvit facultatea. O comisie a selectat cei mai buni studenți pentru a fi angajați la Institutul „Chișinău proiect”. Printre tinerii specialiști aleși se număra și Tatiana Zaicenco. În ultimii patru ani, Tatiana, împreună cu echipa sa, a elaborat 46 de proiecte pentru construcții. Cât ține de numărul total al proiectelor realizate în cei 40 de ani de activitate, Tatiana le-a pierdut demult șirul.
„Această profesie nu are nici vârstă, nici sex. De multe ori mi s-a spus că arhitectura este o profesie de bărbat, dar eu am continuat să fac ceea ce îmi place, chiar dacă era greu”, spune Tatiana Zaicenco. Colegele de birou ale interlocutoarei mele însă țin să adauge că și astăzi la Facultatea de Arhitectură sunt puține tinere, la fel ca acum câteva decenii.

Tatiana Zaicenco a depășit stereotipurile și a reușit să se impună prin calitatea lucrărilor. Numele ei a devenit unul de referință printre clienți și colegii de breaslă. „Chiar dacă aș fi ales să urmez o află profesie decât arhitectura, aș fi izbutit la fel de bine. Nu contează dacă ești femei sau bărbat. Munca asiduă și perseverența în timp arată rezultatele pe care vrei să le obții. În plus, m-a ajutat și faptul că am făcut și fac ceea ce-mi place”, a afirmat arhitecta.