Iată că s-a găsit cineva care să spargă această „icoană”. Într-o adresare către basarabeni, scriitorul Paul Goma face o descriere nimicitoare ciobanilor. Indiferent de ce neam sunt – români, sârbi sau latino-americani -, ciobanii, zice Goma, sunt ființe subdezvoltate, primitive. Nu mă pronunț, nu am cunoscut bine niciun cioban, ca să-i judec. Caracteristica lui Goma ne sugerează însă un adevăr incontestabil: foarte multă lume trece prin viață fără să contacteze cu valorile autentice ale neamului din care face parte.
Din categoria acestora fac parte și cei cărora peste Prut li se zice cocălari (termen depreciativ ce denumește o persoană lipsită de etică, neîncadrată prin acțiunile ei in limitele bunului-simt, se distinge în general prin ceafă groasă și transpirată, lanțuri groase atârnate la gât, iar preferințele lui muzicale sunt formate din manele și muzica house). Departe de valorile autentice sunt și ghiftuiții acestei lumi care aruncă sute de mii pe mașini luxoase, dar nu citesc un ziar și nu cumpără o carte.
Există însă și oameni simpli, necăjiți și amărâți, cărora salariul (sau pensia) nu le permite să meargă la un spectacol muzical sau de teatru. La aceștia mă gândesc. Știu că mi-aș răci gura degeaba, dacă aș încerca să sensibilizez guvernul în problema majorării salariilor și pensiilor, de aceea mă gândesc la alte soluții, de exemplu, cum ar putea televiziunea publică să-i ajute pe oameni, să-i apropie de valorile naționale.
Știu, o televiziune publică are misiuni și obiective clasice, fixate în statutul ei. Unele din acestea mi se pare că pot fi amplificate, prioritarizate. Mă gândesc la emisiunile care au drept obiectiv cultura noastră națională. Am urmărit în ultimul timp două emisiuni foarte bune care i-au avut drept protagoniști pe lăutarul Nicolae Botgros și compozitorul Constantin Rusnac. La a treia emisiune din acest ciclu, dedicată cântărețului Mihai Ciobanu, am avut chiar onoarea să particip. A fost o emisiune excelent realizată, care, indiscutabil, va rămâne în Fonoteca de aur a televiziunii publice. Realizatorii ei merită cele mai sincere felicitări.
Noul director al televiziunii, Mircea Surdu, mi se pare a fi un om care știe ce vrea de la o televiziune publică și, dacă nu va fi obstrucționat în tradiționalul nostru stil moldovenesc, va putea face multe lucruri frumoase și… patriotice. Registrul „tematic” al emisiunilor despre cultură trebuie să fie extins și structurat astfel în „timp și spațiu”, încât telespectatorul să fie familiarizat cu totul ce este valoare autentică în muzică, pictură, jurnalism, literatură, învățământ ș.a.m.d. În condițiile când televiziunile de știri își fac tot mai bine meseria, politizând societatea, televiziunea publică trebuie să devină o tribună de la care să i se demonstreze telespectatorului că el face parte dintr-un popor care, în afară de politicieni demagogi și hoți, a dat lumii și valori spirituale de prima mână.
P.S. …În cadrul emisiunii dedicate lui M. Ciobanu am afirmat că acesta este o voce de aur a cântecului românesc. Există două Românii: una cosmopolită, care cântă englezește, și alta autentică – cea care mai continuă să cânte românește. Această Românie autentică nu are frontiere politice, ci culturale și e păzită la hotare nu de trupele NATO, ci de cântăreții de muzică populară. La vest, la frontieră cu ungurii, România e apărată de un Nicolae Sabău, mai la nord, la graniță cu Ucraina, România e apărată de Sofia Vicoveanca, iar la est, la Nistru la mărgioară – de Mihai Ciobanu (și de, bineînțeles, o Zinaida Julea și un Nicolae Botgros, adevărați „generali” și „mareșali” ai cântecului românesc). O televiziune publică, aducându-i pe ecran pe toți „generalii” și „mareșalii” spiritualității noastre, va contribui mult la apropierea oamenilor de valori, de esențe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
