Organizarea instituţiei militare se anunţase mai mult declarativ, prin decretul de organizare şi elaborare a actelor legislative, în prima perioadă a anului 1992. La nivel de instituţii, fusese creat doar Ministerul Apărării, care se încartiruise în fosta Direcţie Sud-Vest şi unitatea de pază, restul unităţilor militare aflându-se încă sub controlul armatei ruse. Demararea procesului de trecere sub jurisdicţia Republicii Moldova a unităţilor a început, practic, în paralel cu acţiunile militare de la Nistru, fapt ce nu a permis implicarea în război a acestor unităţi. Într-un anumit sens, războiul a fost catalizatorul ce a grăbit trecerea sub jurisdicţia Republicii Moldova a unităţilor şi conceperea structurii acestora.
Militarii basarabeni reveniţi în patrie au participat activ la acţiunile militare, dar mai mult pe bază de implicări personale, fiind angajaţi în calitate de comandanţi la punctele de comandă, la statul-major sau nemijlocit pe poziţiile de luptă. În paralel, în bazale unor unităţi militare au fost concentraţi rezerviştii, care, alături de poliţişti şi voluntari, au constituit forţa principală de acţiune.
Perioada care a urmat după prima etapă de organizare a Armatei Naţionale corela perfect cu situaţia politică. Această perioadă, care a durat până în august 1992, s-a caracterizat prin intensificarea acţiunilor de luptă din partea formaţiunilor paramilitare şi a armatei ruse, precum şi prin activitatea complexă de reorganizare a Armatei Naţionale.
Ministerul Apărării al Republicii Moldova urma să prezinte Parlamentului, spre discuţie, proiectele actelor normative ce urmau să stea la baza activităţii Forţelor Armate şi principiile ce ar fi ghidat procesul de construcţie a Armatei Naţionale. Ministerul trebuia să primească, în timp util, de la conducerea forţelor CSI armament, tehnică militară şi alte bunuri materiale; celorlalte ministere şi departamente le reveneau prerogativele de a organiza paza tehnicii militare; de a rezolva problemele economice, sociale şi de altă natură.
În conformitate cu înţelegerea la care s-a ajuns cu Comandantul Suprem al Forţelor Armate ale CSI şi în scopul creării bazei Forţelor Armate ale Republicii Moldova, preşedintele ţării a decretat: trecerea sub jurisdicţia Republicii Moldova a unităţilor şi subunităţilor militare ale Forţelor Armate ale fostei URSS, staţionate pe teritoriul republicii, şi transmiterea lor în subordonarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova; specificarea faptului că unităţile şi subunităţile militare, transmise Ministerului Apărării urmează să se ghideze, în activitatea lor, de hotărârile Parlamentului Republicii Moldova, decretele preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, precum şi de ordinele Ministerului Apărării al Republicii Moldova.
Executivul se obliga să asigure finanţarea şi aprovizionarea tehnico-materială a unităţilor şi subunităţilor militare trecute sub jurisdicţia Republicii Moldova. În acest context, la 17 martie, a fost adoptată hotărârea „Despre crearea bazei tehnico-materiale a Ministerului Apărării al Republicii Moldova”, care prevedea un şir de sarcini pentru majoritatea ministerelor şi departamentelor.
Ministerul Apărării al Republicii Moldova urma să elaboreze şi să înainteze Parlamentului Republicii Moldova şi Executivului proiecte de acte legislative şi normative ce să stabilească baza juridică de organizare a Forţelor Armate, de reglementare a principiilor de construcţie a acestora, de creare şi funcţionare a instituţiilor de conducere militară, precum şi să elaboreze acte ce ar reglementa trecerea unităţilor militare şi subdiviziunilor Forţelor Armate ale Uniunii Sovietice sub jurisdicţia Republicii Moldova. Ministerului urma să i se transmită de către Comandamentul Suprem al Forţelor Armate ale CSI armamentul, tehnica militară şi alte bunuri materiale ale unităţilor militare, subdiviziunilor, cluburilor militar-sportive, bazelor dislocate pe teritoriul republicii; terenurile aflate anterior sub controlul unităţilor militare sovietice în calitate de poligoane, terenuri de instrucţie etc.
Ministerele Informaticii, Informaţiei şi Telecomunicaţiilor urmau să ofere Ministerului Apărării canalele de legătură arendate de către Comandamentul Suprem al Direcţiei Sud-Vest şi să păstreze liniile de legătură între nodurile de comunicaţii ale ministerului şi Comandamentului Suprem şi numărul existent de abonaţi din reţeaua telefonică orăşenească. Ministerul Sănătăţii, conform documentului adoptat, urma să asigure, la comanda Ministerului Apărării, instituţiile militare medicale cu medicamente, tehnică medicală şi utilaj.
La o zi după hotărârea adoptată de Guvern, a fost emis decretul nr. 73, care prevedea trecerea sub jurisdicţia Moldovei a unităţilor militare dislocate în teritoriu. Acest document stipula că, în conformitate cu acordul cu Comandamentul Suprem al Forţelor Armate ale CSI şi în scopul creării bazei Forţelor Armate ale Republicii Moldova, unităţile şi subunităţile militare ale forţelor armate sovietice, dislocate pe teritoriul republicii, treceau sub jurisdicţia Republicii Moldova, cu tot cu tehnica, armamentul, clădirile şi alte proprietăţi. S-a stabilit că unităţile şi subunităţile militare transmise Ministerului Apărării al Republicii Moldova, se vor conduce, în activitatea lor ulterioară, de legislaţia Republicii Moldova, decretele, hotărârile şi dispoziţiile preşedintelui şi Guvernului Republicii Moldova, de ordinele Ministerului Apărării al Republicii Moldova. Până la intrarea în vigoare a regulamentelor, instrucţiunilor şi altor acte, conducerii militare i se permitea să se ghideze, în unităţile şi subunităţile militare, de actele normative sovietice în vigoare, dacă ele nu contraveneau legislaţiei Republicii Moldova. Ministerul Apărării urma să stabilească, în timp util, ordinea şi termenele de primire a jurământului militar. Guvernul urma să asigure finanţarea şi aprovizionarea tehnico-materială a celor 104 unităţi şi a subunităţilor militare trecute sub jurisdicţia Moldovei1.
Pentru aducerea în fapt a acestui document, la 20 martie 1992, la Kiev, prim-ministrul Republicii Moldova, Valeriu Muravschi şi comandantul suprem al trupelor CSI, mareşalul de aviaţie Evghenii Şapoşnikov, a discutat cu privire la modalitatea de transmitere a tehnicii, armamentului şi a bunurilor materiale, precum şi la modul de evacuare a unităţilor ce trebuiau să părăsească teritoriul Moldovei.
În urma acordului semnat la 28 martie 1992 cu conducerea Forţelor Armate ale CSI şi în conformitate cu decretul din 18 martie s-a iniţiat procesul de trecere sub jurisdicţia Republicii Moldova a unităţilor militare.
Pentru a tulbura situaţia şi a stopa, în plin război, procesul de organizare a unităţilor, Preşedintele Rusiei, Boris Elţin, a neglijat decretul preşedintelui Republicii Moldova, intervenind direct în treburile statului nostru prin emiterea, la 1 aprilie, a decretului nr. 320, care legitima trecerea unităţilor militare sovietice aflate pe teritoriul Republicii Moldova sub conducerea militară a Federaţiei Ruse.
Situaţia conflictuală dintre demnitari a creat probleme şi în procesul de revenire acasă a militarilor care îşi satisfăceau pe atunci serviciul în diferite regiuni ale Rusiei. Aceste provocări nu au stopat totuşi fluxul de militari ce doreau să revină acasă pentru a-şi servi poporul. Fondurile Muzeului militar de la Chişinău păstrează sute de scrisori prin care militarii îşi exprimau dorinţa de a reveni în patrie şi a-şi apăra ţara în acele momente triste. Numărul militarilor care îşi exprimau această atitudine a continuat să crească până la sfârşitul anului 1992. S-a accelerat şi procesul de primire a tehnicii şi unităţilor militare de la comandamentul CSI. La Cahul a fost primită prima unitate de proporţii, în baza căreia a fost ulterior constituită o brigadă de infanterie motorizată a Armatei Naţionale. Conform convenţiei semnate cu Rusia, ofiţerul Grosu, care reprezenta conducerea militară naţională, le-a propus militarilor unităţii să-şi continue serviciul în cadrul Armatei Naţionale.
Evenimentele din stânga Nistrului au făcut necesară chemarea la arme, în următoarele luni, a 33.521 rezervişti. În acest context, la 15 martie 1992, corpului de ofiţeri şi lucrători ai comisariatelor din Cantemir, Cimişlia, Leova, Nisporeni, Ungheni, Orhei, Cahul şi, parţial, Chişinău i s-au solicitat eforturi continui pentru mobilizarea resurselor de cadre militare din rezervă. Furnizarea resurselor de mobilizare avea loc în baza unităţii din Cahul. S-a organizat o brigadă cu un efectiv de 2.350 oameni, comandant al unităţii fiind numit colonelul Victor Grab, înaintat, după război, în gradul de general; pe parcursul mai multor ani, acesta a deţinut şi funcţia de comisar general al Republicii Moldova.
Citește mai departe aici
