„La multi ani, sefu’! Toata lumea din birou a cazut de acord ca aceasta este o ocazie care merita sarbatorita, asa ca ne-am luat o zi libera! Nu te superi sa ne acoperi, nu-i asa?”.
Este o felicitare-„poanta” pe care i-o pregatisem dlui director Constantin Tanase inca acum cinci ani, catre aniversarea sa din 2004. Chiar ne gandeam sa „zabovim” cu totii de dimineata, ca sa-i testam reactia… Dar atunci, cu doar o zi mai devreme, a fost atacata colega noastra Alina Anghel. Si parca n-a mai fost loc de glume…
Din pacate, nici astazi nu prea este loc de glume in presa de la Chisinau. De aceea, chiar daca vom scoate felicitarea-„poanta” din sertar, vom veni la redactie, vom face planificarea si, chiar, ziarul de maine… Caci – asa ne place sa credem, cel putin – TIMPUL de maine este cel mai bun cadou pentru omul care, pe unii, ne-a invatat sa scriem (inclusiv dintre cei care s-au afirmat si la alte mass-media), altora le-a ajutat sa se modernizeze si sa-si schimbe mentalitatea, iar pentru mii de cititori a devenit simbolul rezistentei in jurnalismul din Basarabia.
…Stim ca azi, de dimineata, ne veti certa pentru faptul ca „am stricat rubrica” unde trebuie sa fie „altfel” de texte… Dar cine stie care, in definitiv, sunt acele „texte esentiale”, pe care ai vrea sa le citesti in ziua cand faci 60 de ani? Poate ca e anume „Buna dimineata, domnule Tanase! Aveti vreo idee pentru TIMPUL de maine?”.
