Voi vorbi în acest articol despre artiștii muzicieni. Da sunt puțini, și uneori practic anonimi pentru publicul larg. Unul din acest artiști cu un talent recunoscut pe scară mondială este compozitorul Eugen Doga – un artist al cărui creație e o adevărată carte de vizită a Republicii Moldova. Și ca un artist în toată firea, maestrul Eugen Doga mai este și un om adevărat, cu verticalitate și principii, cu demnitate. E clar că numele lui Doga se pierde în numele miilor de vedete, celebrități, interpreți sau stele. La fel se pierde și numele lui Anatol Ștefăneț, Ilian Gârneț sau a Valentinei Naforniță. Sunt sigur că o bună parte din tineretul de azi n-ar putea să numească măcar o piesă din repertoriul lui Eugen Doga, sau să cunoască ceva despre restul. În schimb, tineretul nostru cunoaște pe de rost toate pseudo-manelele agramate, lansate de multitudinea noastră de interpreți și steluțe.
Spuneam deseori că un artist fără mesaj și principii este o nulitate, și nu va depăși niciodată noțiunea de interpret. Interpreții n-au principii, sunt gata să se vândă pentru câteva sute de euro și să cânte pentru oricine, până și la dracu-n praznic. I-am văzut pe mulți din interpreții de cântând pentru toate partidele politice. Pot cânta la un marș al Unirii ca după asta să-i tragă niște șlagăre sovietice la un 9 Mai. Nici nu mai vreau să le pronunț numele, și așa sunt arhi-promovați. Deseori interpreții motivează aceste acțiuni prin faptul că sunt, chipurile, apolitici și își fac meseria. Însă aici nu poate fi vorba de o meserie, e mai degrabă vorba de un job ambulant, la comandă. Ce fel de meserie e asta?, să cânți 40 de minute de playback pentru câteva sute de euro, sau să scrii niște texte agramate pe o melodie kitschoasă de te apucă groaza. Mai grav e că acești interpreți vor să fie considerați mari artiști, își trag țoale scumpe și circulă în mașini de lux, și nu dă Doamne să le spui ca creația lor nu valorează nici doi bani. Se supără foc. Nu dă Doamne să le spui că ei n-au nici o treabă cu arta, se afla undeva în antiteza ei. Încep să-ți povestească câ adună mii de oameni la concerte și au deja zeci de albume lansate. Acești oameni încurcă celebritatea cu valoare artistică, și au impresia că sunt super-talente doar pentru că au apărut într-o revistă șic și au lansat câteva videoclipuri. Sunt înfumurați peste măsură și nu m-aș mira dacă stau ore întregi în fața oglinzii admirându-și mecla celebră. Iar pe cealaltă parte, parte artei, stau artiștii. Sunt modești, se îmbracă simplu și sobru, unii din ei nu au nici măcar mașini. Chiar în vara acestui an l-am văzut pe Gari Tverdohleb (percuționistul Trigon și unul dintre cei mai buni tobari din RM) în troleibuz. Nu l-a recunoscut nimeni, pentru că nu are mașini de lux și nu a lansat nici un videoclip, pentru că nu e celebru, e doar talentat. Iar pentru publicul nostru talentul nu înseamnă nimic, înfumurarea și luxul le-au luat locul. Cred că ar trebui să mai uităm un pic de interpreți, și să începem să cunoaștem artiștii. Pentru că sunt foarte talentați, și crează o artă care va dăinui peste decenii și veacuri. Pentru că cunoaștem prea mulți interpreți și nu cunoaștem nici un artist.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
