Istorie

Un document execepțional al lui Ștefan cel Mare, emis în 1503, prezentat în procesul pădurilor

În bătălia pentru cele 166.000 de hectare pretinse de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților prin Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei (FBORB) de la Statul Român, reprezentat de Regia Națională a Pădurilor, prin Direcția Silvică Suceava, pe lângă argumentele juridice Își fac loc și cele aduse la viață din negurile istoriei. Conform site-ului publicației “Ora de Cluj”, pentru a justifica pretențiile asupra pădurilor solicitate, avocatul apărător al intereselor FBORB, Daniel Ionașcu, a dat citire săptămâna trecută, pe 21 iunie, În fața Curții de Apel Cluj unde a fost strămutat procesul, unui document din 2 februarie 1503, prin care Ștefan cel Mare “întărea” toate donațiile făcute mănăstirii Putna. De reținut că judecătorii de la Curtea de Apel Cluj au cerut avocatului Daniel Ionașcu, reprezentant al FBORB, să prezinte extrase de carte funciară sau copii legalizate după titluri de proprietate pentru toate parcelele solicitate. Pe de altă parte, avocatul bucureștean Ana Diculescu-Șova, care reprezintă interesele statului român prin Regia Națională a Pădurilor care administrează pădurile cerute de FBORB, a cerut suplimentar ca reclamanții să prezinte și documentele care au dus la înscrierea în cartea funciară a terenurilor și imobilelor solicitate.
Daniile și privilegiile acordate mănăstirii Putna, atestate Într-un document din februarie 2003, Înregistrat la Academie
Trecând peste solicitările Curții de Apel Cluj și ale apărătorilor Regiei Naționale a Pădurilor – Direcția Silvică Suceava, “Ora de Cluj” arată pe siteul propriu că avocatul angajat de FBORB, Daniel Ionașcu, a captat atenția instanței, citind un document pe care Ștefan cel Mare și-a pus pecetea în ziua de 2 februarie 1503 (cu un an și cinci luni înaintea de moartea sa). Prin acel act, domnitorul confirma toate “daniile și privilegiile” acordate mănăstirii Putna. Actul a fost reprodus dintr-o serie de documente apărute în 1980 la Editura Academiei RSR. La acea dată, originalul se găsea la Biblioteca de Stat a URSS, unde, probabil, a și rămas. Prezentăm În cele ce urmează, textul citit în instanță de avocatul Daniel Ionașcu, reprodus de site-ul sus- menționat. Avocatul Ionașcu a indicat și sursa acestui act semnat acum aproape 510 ani de domnitorul Ștefan cel Mare: “ Cf. “Documenta Romaniae Historica”, seria A. Moldova, vol. III, volum întocmit de C. Cihodaru, I. Caproșu și N. Ciocan, Editura Academiei R.S.R., București, 1980, p. 507- 510, cu reproducerea documentului și în versiunea slavo-română originală. Documentul original se afla la data editării volumului (1980) la Biblioteca de Stat a URSS “V.I. Lenin”, Secția manuscrise, Colecția Markevici-Lukașevici, fond nr. 159, doc. nr. 15, Original pe pergament, 41 x 57 cm, pecete atârnată, pierdută.”
Documentul voievodului Împroprietărește mănăstirea Putna cu sate, podgorii, pământuri, ape și robi, români ori țigani
Documentul de pe vremea lui Ștefan cel Mare nu are Însă nicio legătură directăcu terenurile Împădurite din munții județului Suceava, revendicate acum de Fundația Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. În documentul semnat de domnitor este vorba despre sate vămi, robi mănăstirești etc., care trebuiau să rămână În proprietatea Mănăstirii Putna până În veacul de apoi, nicidecum de păduri. Este vorba despre vinuri și câștiguri din podgorii, venituri din vămi, pești din iazurile amenajate ori din râurile ce traversează zona, beneficii din agricultură În toate satele enumerate În document și nu În ultimul rând, venitul obținut din munca oamenilor care trăiau În satele acelea, donate de boierii de acum 5-600 de ani ori chiar de Ștefan cel Mare mănăstirii Putna. Fie că erau români “vecini” (iobagi, n.r.) ori robi țigani, oamenii care trăiau În acele sate au intrat prin actul lui Ștefan cel Mare din 2 februarie 1503 În proprietatea mănăstirii Putna.


Periplul dosarului FBORB – Direcția Silvică Suceava

Pe data de 20 iulie 2012 este programat un alt termen În procesul dintre FBORB și Direcția Silvică Suceava, administrator În numele statului român al celor 166.000 de hectare de teren forestier, plus clădirile și amenajările silvice aferente, pretinse de fundație. Dacă se va pune În practică solicitarea mai demult exprimată de efectuare a unei expertize vizând identificarea cadastrală a fiecărei parcele meționate În sentința din anul 2007 a Tribunalului Suceava o nouă decizie În acest dosar ar putea să fie pronunțată cel mai devreme peste doi ani. Reamintim că procesul prin care Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei a cerut retrocedarea suprafeței de 192.000 de hectare de pădure a Început acum 12 ani, În anul 2000, iar În 2007, Tribunalul Suceava a dispus retrocedarea a 166.000 de hectare de pădure cu amenajările aferente În recurs la Curtea de Apel Timișoara. Și judecătorii de aici au dat dreptate FBORB, confirmând hotărârea tribunalului sucevean. Înalta Curte de Casație și Justiție a casat însă decizia de la Timișoara și a trimis dosarul, pentru a fi rejudecat, la Curtea de Apel din Cluj.


Textul documentului semnat de Ștefan cel Mare

“În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Troiță sfântă, deoființă și nedespărțită. Iată eu, robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al }ării Moldovei. Facem cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, că a binevoit domnia mea cu a noastră bunăvoință și cu inimă luminată și curată și din toată bunăvoința noastră, și cu ajutorul lui Dumnezeu, și am făcut, pentru sfânt răposaților înaintași bunici și părinți ai noștri și pentru sănătatea și mântuirea noastră, și pentru sănătatea și mântuirea doamnei noastre Maria, și pentru sănătatea și mântuirea copiilor noștri, și am întărit prin acest privilegiu al nostru toate privilegiile mănăstirii Putnei, unde este hramul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și unde este egumen arhimandritul și rugătorul nostru, chir Spiridon, oricâte privilegii are acea sfântă mănăstire pentru toate satele ei și anume pentru satele: satul Jicovul de Sus, satul Jicovul de Jos, satul Voitin, satul Măneuți, satul Balosinești, satul Botășani, satul Vicșani, satul Macicatești, satul Frătăuți, satul Climăuți, satul Ternauca – toate satele de mai sus sunt pe Suceava – și iarăși gârlei, satul Balcăuți, ce este lângă târgul Siretului, și satul Grecii pe Siret, tot lângă târgul Siretului, și, în ținutul Cernăuților, satul Cozmin, și satul Clicicăuți, și satul Ostrița, pe Prut, și satul Ștubeiul, pe Bașiu, și, la Cârligătură, satul Sinești și satul Onicicani, și, la Prut, o bucată de pământ din hotarul Boiștei, ceva mai jos de gura Boiștei, și mlaștina gârlei, și satul Balintești, și Iezerul Roșu, și Seliștea lui Manea, la gura Frumoșiței, și pe Frumoșița, satul unde a fost Falcin, din jos de Andriiaș, și, pe Frumoasa, trei sate, anume Fărcenii, din jos de Troian, și Șcheii, la gura Frumoasei, și la Fântâna Măceșul, ce se află la capătul de jos al iezerului Roșul, care acele mai sus scrise sate și acel iezer Roșul au fost cumpărate și date de noi acestei mai sus scrise sfinte mănăstiri de la Putna; și apoi pe Siret, satul Camenca, și satul Tomești, și satul Cupca, care aceste trei sate le-a dat la moartea sa, pentru pomenirea sa, răposatul Iurii Cupcici aceleiași mai sus scrise mănăstiri de la Putna; și încă două sate în ținutul Cernăuților, anume satul Stroinții și satul Urvicolesa, pe care tot la moartea sa și pentru pomenirea sa le-a dat aceleiași sfinte mănăstiri de la Putna răposatul Simca.
Toate cele mai sus scrise, adică toate mai sus scrisele sate, cu toate hotarele lor vechi, și cu tot venitul și cu toate câte au ascultat din vecii vecilor de aceste sate și au ținut de ele, precum stă scris în privilegiile de cumpărătură și de danie, să fie neclintite și nemișcate în veci mai sus scrisei sfinte mănăstiri de la Putna.
Și mai întărim noi prin acest privilegiu și celelalte privilegii ale aceleiași mai sus scrise mănăstiri, date și scrise tot de noi, pentru viile din dealul Hârlăului, pentru popi, pentru sarea de la ocnă, pentru țigani, pentru braniștea din jurul mănăstirii, pentru pietrele de ceară din târgul Siretului, pentru morile de pe Siret, aproape de târgul Siretului, pentru vama cea mică de pe Suceava, la Jicov, pentru gloabele din satele mănăstirești, pentru prisaca de la Comarna, pentru măjile de pește fără vamă, așa cum e scris și dat în privilegii și neclintit în veci să fie acestei sfinte mănăstiri de la Putna.
Și de asemenea, și de aici înainte, orice s-ar mai adăuga și de la noi sau de la altcineva, așa cum se va da și se va scrie, și una și alta, neclintit și nemișcat să fie acestei sfinte mănăstiri de la Putna.
Iar la aceasta este credința domniei noastre, a mai sus scrisului, noi Ștefan voievod, și credința preaiubitului fiu al domniei mele, Bogdan voievod, și credința boierilor noștri: credința panului Boldor vornic, credința panului Șteful, credința panului Toader, și a panului Negrilă pârcălabi de Hotin, credința panului Eremie și a panului Dragoș pârcălabi de Neamț, credința panului Șandru de la Cetatea Nouă, credința panului Arbure portar de Suceava, credința panului Clănău spătar, credința panului Isac vistier, credința panului Cozma Șarpe postelnic, credința panului Moghilă ceașnic, credința panului Frunteș stolnic, credința panului Petrică comis și credința tuturor boierilor noștri moldoveni, și mari și mici.
Iar după viața noastră, cine va fi domn al țării noastre, din copiii noștri sau din neamul nostru sau pe oricine îl va alege Dumnezeu să fie domn al țării noastre, Moldova, acela să nu clintească dania și întărirea noastră, ci s-o întărească și s-o împuternicească, pentru că am cumpărat cu banii noștri și am dat și am scris acelei sfinte mănăstiri de la Putna.
Iar cine ar vrea să clintească dania noastră, acela să fie afurisit de Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, și de preacurata lui Maică, și de patru Sfinți Evangheliști, de Sfinții Apostoli de frunte Petru și Pavel și ceilalți. Și de 318 Sfinți Părinți purtători de Dumnezeu de la Nicheia și de toți sfinții care din veac au plăcut lui Dumnezeu, și să fie asemenea lui Iuda și blestematului Arie, și să aibă parte cu acei iudei care au strigat asupra Domnului, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, zicând: sângele lui asupra lor și asupra copiilor lor, ceea ce este și va fi în veci, amin.
Iar pentru mai mare întărire a tuturor celor mai sus scrise, am poruncit credinciosului nostru pan Tăutul logofăt, să atârne pecetea noastră la această carte a noastră.
A scris Toader, la Suceava, în anul 7011 (1503), luna februarie, 2 zile.”
 
Sursa: Obiectivdesuceava.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *