Un mare disident: Ion Vasilenco

Istoricul literar Lazăr Ciobanu are perfectă dreptate când consideră că meritul lui Ion Vasilenco în ceea ce priveşte tipărirea operelor lui Creangă sau Slavici la Chişinău este uriaş. Tot ce a scris Vasilenco în aceşti ani vădeşte un mare curaj. Istoricul literar nu numai că a întrebuinţat frecvent glotonimele limbă română şi literatură română, dar a încercat să transforme istoria literară într-o armă de luptă contra regimului sovietic de ocupaţie. Lui Vasilenco nu numai că nu i-a fost frică să publice Cântarea României alături de alte texte ale lui Alecu Russo într-un volum de opere alese, dar nu i-a lipsit curajul să scrie în 1955 un studiu ştiinţific întins în care făcea o pledoarie foarte bine argumentată pentru revenirea la alfabetul latin. Întitulat Să restabilim în drepturi ortografia clasică tradiţională, acest text s-a bucurat de un mare ecou în rândurile intelectualităţii moldoveneşti, aşa cum îşi amintea Lazăr Ciobanu, dar tot acest text, cât şi celelalte din acea perioadă, l-au transformat într-o persoană incomodă şi suspectă în ochii politrucilor vremii care l-au luat la ochi şi au început să-i treacă în condică orice pas pe care-l făcea. Articolul său despre Constantin Stere a fost pur şi simplu picătura care a umplut paharul satrapilor de atunci care l-au strâns cu uşa. În prima fază, kaghebiştii au căutat să-l racoleze, dar pentru că istoricul literar a refuzat să treacă această punte, l-au „ internat cu forţa în Spitalul de psihiatrie de la Costiujeni, unde, fiind terorizat în acest fel, se sinucide la 4 martie 1977,” cum îşi aminteşte criticul literar Mihai Cimpoi. Pe bună dreptate, toate paginile de critică şi istorie literară demonstrează că Ion Vasilenco a fost unul dintre cei mai importanţi disidenţi moldoveni, dacă nu chiar cel mai important şi ar fi putut fi şi unul dintre cei mai importanţi critici şi istorici literari, dacă nu ar fi fost maltratat psihic de către sovietici. Ei bine, cei care afirmă că nu am avut disidenţi, greşesc amarnic. Am avut. Şi unul dintre cei mai importanţi a fost Ion Vasilenco.