Un nou personaj literar inventat de Radio Moldova: „Mitréi”

Într-o zi obişnuită de august, pe la ora 9.00, aflăm de ce „produse radio” (aşa se numeşte acum ceea ce se transmite) vom avea norocul, plăcerea şi onoarea să beneficiem, după care începe călcatul în străchini prin compartimentele limbii române. Gramatica este cel mai des făcută praf, dovadă fiind chiar fraza de început: „Salutăm ascultătorii postului de radio Moldova…”, care ar trebui să aibă forma ”Îi salutăm pe ascultătorii postului…”, pentru că în limba română literară este obligatorie utilizarea prepoziţiei „pe” înaintea complementului direct, mai ales în cazul în care acesta este exprimat printr-un substantiv ce se referă la persoane.
Spunea cineva că acuzativul fără „pe” în faţa complementului direct este ca un păun fără coadă şi, din păcate, asemenea păuni jumuliţi sunt cam mulţi în vorbirea celor de la radio.
După câteva clipe suntem serviţi cu un pleonasm prin care ni se propune „programul celor mai remarcabili instrumentişti de la noi”, apoi putem savura şi cireşica de pe tort, când aflăm că vom asculta „Lecturi din romanul Mitréi de Mircea Eliade” – „Mitréi”, anume aşa este poreclit de prezentatori cunoscutul titlu „Maitreyi”, acesta fiind şi prenumele principalului personaj feminin al operei, despre care cei de la radio probabil că nici nu au habar. Dar ar trebui să ştie măcar ceva, pentru că „Maitreyi” se predă în şcoală şi, prin pronunţia eronată a numelui, radioul îi induce în eroare înainte de toate pe elevi, care şi aşa nu se prea omoară cu cititul.
Însă culmea incoerenţei pare a fi faptul că cei responsabili de programe nici măcar nu-şi dau silinţa să asculte mai întâi ei înşişi „produsul” pe care îl transmit, căci dacă ar asculta, poate că ar şi auzi că, în secvenţele de roman prezentate, Valeriu Mârza pronunţă frumos şi corect numele Maitreyi. Cu toate acestea, la sfârşitul lecturii iarăşi suntem anunţaţi că am ascultat pagini din „Mitréi”…
Erorile şi gafele de exprimare din emisiunile transmise de Radio Moldova pe parcursul unei zile lungi de vară ar putea probabil „hrăni” o rubrică de cultivare a limbii timp de un an. Dar cine-şi dă interesul? Şi oare se mai gândeşte cineva de la radioul naţional la corectitudinea exprimării? Parcă nu ne-ar veni să credem.
Irina Condrea