Am stat cu sufletul la gura de cate ori s-a votat presedintele tarii, desi eram convinsa ca Opozitia va proceda anume asa. Da, Opozitia a facut ceea ce trebuia sa faca. Acum, totul depinde de noi, cetatenii R. Moldova – sa nu tradam Opozitia. In afara de noi nu ne poate salva nimeni. Trebuie sa fim constienti de faptele noastre.
Sunt originara din r-l Falesti, satul Haresti, un sat situat pe malul Prutului, satul faimoaselor surori Osoianu. Inca de mica, admiram satele vecine din partea cealalta a Prutului – al nostru fiind asezat la inaltime, se vede totul, ca in palma. Curba Prutului cu paduri de ambele parti – un peisaj care imi sta mereu in fata. Asemenea frumusete nu se poate uita niciodata. Cel mai mare vis in copilarie – atunci mi se parea de neimplinit – a fost ca sa ajung vreodata sa pasesc pe acel pamant situat dincolo de gardul din sarma ghimpata, sa ma scald in apele raului care curge atat de aproape, dar nu-l pot atinge macar cu mana. Abia dupa anii ’90, am simtit si noi racoarea si mirosul apei Prutului, cand granicerii de la pichetele din apropiere ne permiteau, duminica, sa trecem hotarul si sa ne odihnim pe malul raului, bineinteles, sub supravegherea lor. Sentimentele de atunci cred ca n-o sa le uit niciodata. Poate de aceea noi, oamenii care am copilarit pe malul Prutului, simtim vecinatatea asta un pic altfel.
Anul acesta, cu ajutorul lui Dumnezeu, ating varsta pensionarii. De aceea si mesajul meu o sa fie anume catre oamenii de varsta mea, pentru ca de noi, in mare masura, depinde viitorul tarii. Am fost invinuiti de cei tineri – si pe buna dreptate – ca n-am votat cu cine trebuia (nu e vorba de mine personal, ci de generatia noastra). Spun asta pentru ca, nu demult, am avut o discutie cu o doamna dintr-un sat din r-l Cimislia, care era convinsa ca tot ce transmit posturile noastre de televiziune (evident, cele pe care le pot ei privi acolo) este adevarat si de toate relele cate s-au intamplat dupa votare e de vina Opozitia.
Tocmai de aceea simt nevoia sa scriu aceste randuri si voi semna aceasta scrisoare cu numele de familie al tatalui, Dumnezeu sa-l odihneasca, pentru a fi recunoscuta de lumea din sat, de colegii de la facultate si de alta lume cu care am avut ocazia sa colaborez.
Fiind economista de profesie si avand tangenta in activitatea mea de zi cu zi cu multe lucruri ce tin de economie, nu inteleg si nu-mi pot explica: unde sunt folositi banii care se acumuleaza in asa-numitul „Fond de sustinere a populatiei”, in care se aduna lunar zeci de milioane de lei? Sa incerc sa explic oamenilor ce inseamna acest fond. Cred ca fiecare dintre noi, macar o data in viata, a cumparat valuta de la casele de schimb valutar si putini dintre noi stim ca 0,1% din suma platita se duce anume in acest fond. Folosindu-ne de telefonia mobila, noi toti platim acelasi „bir” zilnic. Nimeni nu stie unde sunt folositi acesti bani, pentru ca, de cate ori se intampla calamitati, incendii s.a., oamenii raman pe drumuri, iar banii respectivi nu sunt folositi in ajutorarea lor. Enigmatica ramane si utilizarea altor impozite, despre care lumea nu stie nimic si nici nu poate afla.
Eu rog tinerii din R. Moldova sa nu dea inapoi, sa fie activi in campania alegerilor anticipate, sa-si convinga parintii si buneii lor cu cine trebuie sa voteze, ca primirea pensiei la timp nu este motivul principal pentru care trebuie sa voteze comunistii. Voi ati fost martori oculari, dar poate si participanti, la ceea ce s-a intamplat pe 7 aprilie. Spuneti-le ADEVaRUL. Toata lumea are dreptul sa stie adevarul. Sa nu va fie frica! Toti oamenii, fiind credinciosi, trebuie sa voteze cu Dumnezeu in suflet si sa se gandeasca bine, sa-si aminteasca cine le-a distrus bisericile prin sate. Nu poate un om credincios, care merge la biserica si se roaga lui Dumnezeu, sa voteze „diavolul”.
Iar voi, oameni de varsta mea, ascultati-va copiii, votati ceea ce le trebuie lor, ca ei au de trait in tara asta si dupa plecarea noastra… Sau noi nu facem totul in viata pentru copiii nostri?
Nu avem niciun drept sa oprim sau sa punem piedici rotii istoriei. Trebuie sa mergem inainte, este de datoria noastra sa ne alegem oamenii pe care-i meritam.
