„Mai întâi de toate, să scăpăm de comunişti”
L-am văzut din pură întâmplare, la Asamblea de Madrid, unde se opresc microbuzele din Chişinău pentru a încărca genţile moldovenilor cu daruri şi bani destinaţi rudelor de acasă. Un kilogram încredinţat şoferului costă 1,5 euro, astfel cheltuielile depind de greutatea fiecărui colet. Veaceslav mi-a atras atenţia primul, aflându-se aici cu soţia şi doi copilaşi. Valeria are trei ani, iar Cristinel – opt luni şi ambii sunt născuţi în Spania. Când a aflat că-s jurnalist, Veaceslav m-a privit chiorâş şi mi-a tăiat-o din start: „Dacă faci propagandă pentru comunişti, n-am ce vorbi cu tine”.
De fapt, omul e moldovean din Cantemir. Însă, muncind în Portugalia, a reuşit să obţină şi cetăţenia acestui stat. El crede că Moldova se află acum la răscrucea ce-i va hotărî viitorul şi că moldovenii – dacă vor să trăiască mai bine – trebuie să scape odată şi pentru totdeauna de comunişti. „Dacă se întorc comuniştii, nu mai avem de ce să ne întoarcem acasă. De nu vom face o alegere corectă, ne vom îngropa singuri. Acum e rău, dar va fi şi mai rău. De aceea, să le explicăm clar bătrânilor că trebuia să aibă pensii de 800 de lei, dar Voronin le-a redus până la 600, avându-i de proşti. Că „Moldova 1” i-a dezinformat, amăgindu-i că Voronin se gândeşte le ei, dar nu le-a spus că el fura pădurile Moldovei, băncile şi hotelurile. Dacă Voronin se întoarce, gata, vom muri cu toţii!”, este convins Veaceslav.
„Ca să-ţi faci familie, trebuie să fugi din Moldova”
El a plecat din Moldova în 2001, când a înţeles că nu are altă ieşire, pornind de la următorul raţionament: „Vroiam să mă căsătoresc. Dar, ca să-ţi faci familie, trebuie să fugi din Moldova, unde nu ai viitor”. A ajuns mai întâi în Portugalia, cu viză de turist, a lucrat acolo la construcţii, obţinând şi cetăţenia portugheză. Apoi s-a mutat la Madrid, unde putea câştiga mai mulţi bani. Bunăoară, dacă salariul minim în Portugalia este de circa 400 euro, în Spania ajunge până la 900 euro. S-a întors acasă în 2007, căsătorindu-se cu Tatiana din Căuşeni, pe care ulterior a invitat-o aici.
Conştient de faptul că economia RM se menţine din banii trimişi acasă inclusiv de către el, Veaceslav condamnă sistemul moldovenesc corupt, care întoarce o parte din aceşti bani Occidentului, iar cu restul îşi umple buzunarele. El crede că „din banii noştri trimişi acasă nu trebuie să se cumpere mărfuri şi produse străine – acestea trebuie fabricate în Moldova şi cumpărate de acolo. Importurile trebuie diminuate considerabil, fiindcă e o tâmpenie să cumpărăm cartofi din Ucraina, pe când cartofii noştri putrezesc pe dealurile din Floreşti. Comuniştilor le-a convenit să cumpere totul de peste hotare, ca să spele mai uşor banii, dar următoarea guvernare trebuie să schimbe neapărat situaţia, pentru că noi muncim pentru ţară, nu pentru beneficiul demnitarilor”.
„Comuniştii să dispară de pe faţa pământului”
La Asamblea de Madrid l-am întâlnit şi pe Borea Matcaş din s. Pelenei, Cahul. A plecat de acasă în 2003, prin intermediul unei firme ce s-a obligat să-l aducă la Madrid, dar l-a lăsat la Padova. Deşi s-a descurcat singur, trecând prin multiple peripeţii, crede că e norocos, fiindcă a avut pe cineva care îl aştepta în Spania. „Mai greu e atunci când vii la ghici, când n-ai casă, nici masă şi te rogi Domnului să întâlneşti vreun moldovean şi să-i zici: „Uăi, te rog, dă-mi o bucată de pâine!”.
Borea nu şi-a văzut părinţii de trei ani. Îşi aminteşte şi astăzi momentul în care a revăzut apoi Moldova: „Ce sărăcie e acolo! M-am speriat şi m-a durut sufletul, văzând cum lipsurile îi fac pe oameni răi. Ca nişte animale flămânde, moldovenii rup cu dinţii din tine, dacă văd că eşti îmbrăcat mai bine. Şi de vină sunt ei, cei rămaşi acasă, fiindcă-s fricoşi. E de-ajuns ca cineva de sus să strige: „Ţsst!” şi toţi tac. Adică îi votăm, pentru ca ei să-şi bată joc de noi. În situaţia creată, comuniştii trebuie să dispară de pe faţa pământului, după ce au furat tot ce au putut să fure, iar Moldova trebuie luată în mâini de cineva care să o integreze în spaţiul european”.
În timp ce vorbeam cu Borea, s-a apropiat de noi o femeie mică de statură, cu o geantă cât ea de mare şi a tras cu urechea. „Noi avem alegeri? Când?”, s-a interesat uimită. A refuzat să se prezinte şi am aflat doar că a fost profesoară, iar soţul său e jurnalist în Moldova. Mi-a mai spus că a venit la Madrid după ce a plătit 3000 de euro unei „mafii”, care în loc s-o aducă aici, a lăsat-o pe un câmp pustiu din nordul Spaniei…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
