Un trio format din cetățeni ruși se află în fruntea teroriștilor din Donetsk

Alexandre Borodai, "premierul" autoproclamatei Republicii populare Donetsk (DNR), Igor Strelkov, "ministru al Apărării" şi Vladimir Antiufeev, noul număr doi din guvernul separatist, sunt cetăţenii ruşi care au preluat conducerea mişcării.
De la sosirea să în Donetsk în mijlocul lunii iulie, Vladimir Antioufeev s-a prezentat jurnaliştilor: "Antiufeev Vladimir Iourevitch, născut în 1951, rus, cetăţean al Federaţiei Ruse. Toată viaţă mea am servit în lupta contra naţional-fascismului în Letonia, Moldova şi Georgia, iar acum în Ucraina".
Cei trei bărbaţi au în comun o vizită în Transnistria, o mică republica separatistă pro-rusă din estul Moldovei. Dacă astăzi spun că au fost doar în trecere, Borodai şi Strelkov au fost "voluntari" în regiune imediat după prăbuşirea URSS. Iar Antiufeev a petrecut mai mult de 20 de ani că şef al KGB-ului local – numele sau, cu această titulatura, a fost plasat în 2004 pe o lista a persoanelor vizate de sancţiuni impuse de Uniunea Europeană – înainte de a pleca pe motiv de "dezacorduri politice" după alegerea unui nou "preşedinte", la începutul lui 2012.
Planuri pe termen lung
Pentru Alexandre Borodai, această prezenţa rusă în fruntea mişcării este "normală, naturală", pentru că separatiştii nevoie de "forţe, abilităţi şi de calitate." "Toate ghidează mişcarea de eliberare din Donbass către Moscova", a explicat el la mijlocul lunii iulie, oferind asigurări, în prezenţa lui Antiufeev, că "vor fi din ce în ce mai mulţi oamenii din Moscova în DNR".
Căci pentru cei trei lideri separatişti, Ucraina nu este altceva decât un construct artificial menit să explodeze între un vest sub influenţă ungară şi poloneză şi între un est cu oraşe fondate de ţări, numit Novorossia şi ataşat sau aproapiat de Rusia.
Pentru Oazu Natoi, de la Institutul de Politici Publice din Chişinău, Moldova, "apariţia unor oameni că Antiufeev în estul Ucrainei arată că Rusia are planuri pe termen lung" pentru a încerca "să organizeze o Transnistrie ucraineană", pol de instabilitate la graniţa cu vecinul sau.
Analistul nu are nicio îndoială: "Rusia trimite în regiunea ofiţeri care au experienţă în acest tip de operaţiune. Formal, sunt scoşi în rezervă, s-au retras. Însă în realitate, sunt conduşi de Moscova şi de servicii speciale. Apariţia lui Antiufeev în estul Ucrainei şi numirea să că viceprim-ministru este un exemplu elocvent al acestei strategii".
În ceea ce priveşte legăturile cu serviciile ruseşti, Igor Strelkov a recunoscut până în martie 2013 că a fost un ofiţer FSB, serviciile interne de securitate din Rusia din care a făcut parte şi Vladimir Putin o bună parte a carierei sale. El a explicat că luptat, în afară de în Transnistria, cu sârbii din Bosnia în 1992 şi în cele două războaie din Cecenia. Ucraina îl acuză că ar fi ofiţer GRU, serviciile secrete militară ruseşti.
Soldaţii imperiului
Vladimir Antiufeev neagă orice legătură cu Moscova. ¬Doctor în ştiinţe politice", Antiufeev a scris o lucrare despre "geo-strategia Rusiei în direcţia sud-vestică".
"Este suficient să îi citeşti biografia că să înţelegi: el este un cetăţean al URSS, pentru care URSS continuă să trăiască – în Transnistria sau Donetsk. El aparţine celor uniţi de ideea imperialistă, care se află în contact de zeci de ani, o comunitate a <soldaţi ai Imperiului>> sau a Uniunii Sovietice", spunde despre el analistul rus Konstantin Kalatchev, din cadrul Grupului de Experţi Politici de la Moscova.
De fapt, parcursul celor trei figuri vizibile ale DNR se citeşte că o litanie de intervenţii mai mult sau mai puţin directe făcute în ultimii douăzeci de ani de Moscova.
În ceea ce priveşte o legătură directă de subordonare, pentru Kalatchev "în cazul în care Moscova este Putin, atunci nu Moscova" i-a trimis în Ucraina.
"Dar <mai multe cupole>>", spune expertul. "Există ulii şi porumbei, oameni care susţin aceste republici din convingere sau pentru că este de datoria lor să o facă. Această este o mare reţea condusă de unii oficiali de la Moscova (Viceprim-ministru Dmitri) Rogozin, spre exemplu. Republicile populare Donetsk şi Lugansk au suficienţi partiani la Moscova".