Procentul este cu mult peste 50% dacă întrebarea include faptul că salariul minim ar fi ca cel din România. Din 1 mai 2016, echivalentul a 6060 lei moldovenești va fi suma pe care orice cetățean al României o va primi MINIM pentru munca sa. Mediu, salariul ajunge la peste 500 de euro. În condițiile în care salariile și pensiile se vor aduce după Unire la același nivel, este la mintea oricui că Unirea este acceptată de o majoritate. Acum avem și confirmarea prin cifre.
Creșterea numărului de unioniști este atribuită de jurnalistul Constantin Cheianu lansării unei noi generaţii de tineri unionişti, printre care mă număr și eu, produsă după 2009 şi procesului de acordare a cetăţeniei româneşti. Domnul Cheianu este, fără doar și poate, un unionist. Care, declarând aceste lucruri, împarte unioniștii în mai multe tabere: buni și răi, vechi (domnul Ion Ungureanu, de exemplu) – răi și noi-buni.
Astfel, ni se dă de înțeles că avem unioniști în opinia publică: cei anti-Plahotniuc (cum e domnul Cheianu, domnul Butnaru sau Valentin Dolganiuc) și cei din trustul de presă și de bloggeri ai Oligarhului numărul 1.
Despre asta a mai scris și colega mea, Moni Stănilă, acum două numere.
„Problema” o identifică jurnalistul moldovean Vitalie Cojocari, printre altele, unionist declarat, care lucrează la București, în aceea că „printre unioniști sunt foarte mulți de alde Iuda-Roșca și Liuda-Ghimpu. Falși unioniști, extrem de perfizi, ei s-au angajat pe la ministerele aflate în buzunarele oligarhilor”.
Deci: avem unioniști profitori în ministere și avem unioniști printre moldovenii care trăiesc la București și avem mulți unioniști care mor de foame, îngenuncheați de sistemul oligarhic și de eșecul economic, juridic, statal din Republica Moldova.
Vitalie Cojocari mai crede, ca și președintele Klaus Iohannis, că situația din Republica Moldova trebuie stabilizată, și apoi să facem Unirea. De acord total însă… ce ne facem dacă situația din Republica Moldova, în configurația actuală și cea viitoare (cu alt partid, de exemplu la putere) nu va face decât să degradeze și nu se poate stabiliza? Ce vom face când vom constata că nu oamenii sunt problema, ci întreaga construcție este un castel de nisip? Eu zic să facem Unirea acum.
CUM? Unirea se va face prin voință populară majoritară sau prin votul celor două parlamente. Variantele nu se exclud, sunt complementare. Întrebarea este când ajungem la acea majoritate mai repede, prin Parlament sau în rândul populației. Să continuăm cu trecerea în revistă a unioniștilor din Republica Moldova: pe plan politic avem unioniști în multe din partidele existente, într-o pondere mai mică sau mai mare – de la PLDM la PD, la mai noii Maia Sandu și Andrei Năstase. Să nu vă surprindă că și la partidele prorusești, ba chiar și printre găgăuzi, sunt oameni care nu au nimic împotriva Unirii. După ce aveam înainte doar un singur partid uni-direcționat spre Unire, în PNL-ul doamnei Pavlicenco, acum au apărut mai multe, prin crearea partidului „Dreapta” condus de Ana Guțu și o mână de tineri profesioniști, prin schimbarea recentă a strategiei PL-ului domnului Ghimpu (și a lui Dorin Chirtoacă, Anatol Șalaru, Valeriu Munteanu etc.) de a aborda deschis și fără rețineri tema Unirii. Cine știe, poate vom avea și altele, pe viitor…
În rândul societății civile avem un curent puternic din partea tinerilor. Tinerii Moldovei, ODIP, Acțiunea 2012, apoi coaliția formată prin BUN. Este Forul Democrat al Românilor al domnului Dabija, e Academia de Științe, Uniunea Scriitorilor, sunt deputații din primul Parlament, profesorii universitari, cei de limba română, istoricii și multe alte categorii. A apărut inițiativa comună de a grupa toate forțele și de a forma Sfatul Țării 2, ca o suprastructură peste partide, care sunt doar un element din angrenajul mișcării unioniste eliberate de lideri „providențiali” precum Roșca.
Avem presă care promovează deschis sau într-un stil mai echidistant, de jurnalism de tip BBC, mesajele unioniștilor. Din prima categorie este ziarul pe care îl aveți în mână, e „Literatura și Arta”, e postul de radio „Vocea Basarabiei” și multe alte zeci și sute de furnicuțe care au jurnalismul ca meserie, care își aduc prinosul prin propriile publicații sau în rândul trusturilor mari de presă.
Ion Rațiu spunea „Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tu mai bine decât el.”. Cât adevăr! Iată, sunt suficiente locurile și pozițiile de unde putem fiecare să facem ceva. Blestem pe capul aceluia care aruncă piatra asupra altui unionist!
De cât de bine vom reuși să nu ne împărțim în buni și răi, în falși și originali, în vechi, care „luptă de 25 de ani” și tineri, care „știu cel mai bine cum trebuie de făcut”, ține și de reușita noastră, în lideri care vor să vorbească la microfon și în „anti-lideri”. În fond și la urma urmei nu e grea opera de a avea acea majoritate izbăvitoare: să aducem la încă 15% din populație vestea privind starea lor materială de după Unire. Matematica nu minte, pe cei 15% dacă îi vom avea de partea noastră, din rațiuni strict economice și nu identitare sau morale, vom putea face dreptate apostolilor care și-au dat viața pentru Unire și față de care suntem datori să ne unim între noi: Gheorghe Ghimpu, Andrei Vartic, Constantin Tănase, Ion și Doina Aldea Teodorovici, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, ca să îi enumerăm numai pe cei din ultimii 25 de ani, mari gânditori și valori ai acestor locuri, în fond și la urma urmei.
Unirea face puterea! Pe 27 martie, în Sfatul Țării, între România și Republica Moldova, în viața de zi cu zi…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
