Este creator de animații, benzi desenate și, pe puțin timp, poet. În interviul acordat pentru TIMPUL, povestește cum a ajuns să fie cine este și, mai ales, de ce a ajuns să fie cine este.
– Vadim, am aflat că ești „controller”, „art-alchemist” și „off-spring” al generației „dead-end” a anilor 2010. Ce înseamnă toți acești termeni?
– Majoritatea celor care se ocupă cu ceea ce fac eu își spun artiști, dar eu nu mă prea încadrez în vreo nișă anume, nu sunt nici măcar artist contemporan. Titlul de controller mi l-am găsit când am avut reședința în Germania. Găsisem o listă cu tot felul de artiști, scriitori, actori, pictori, muzicieni, printre care și un oarecare Miklos Kover, fondatorul grupului „Holtdog”, care se intitula „controller”. Nu am putut afla de la nimeni ce fel de artist era respectivul. Atunci, am preluat acest termen, în ideea de a reda faptul că nimeni, până la urmă, nu știe cu ce mă ocup.
Termenul de „art-alchemist” transmite că nu mă ocup doar de animație sau pictură. Azi pot să fac benzi desenate, iar mâine street-art (artă de stradă). Cât despre generația „dead-end” (fundătură), eu fac parte dintr-o generație care nu are un punct final la care ar trebui să ajung, eu doar merg înainte.
– Ai făcut studii în domeniu?
– Am absolvit un liceu cu profil real, doar că în timpul orelor desenam prin caiete. Am intrat la Academia de Arte, la Pictură Bisericească, dar n-am apucat să finalizez cursurile. Am absolvit, însă, Management artistic şi Culturologie.
– Când ai început să faci animații?
– În 2007, atunci am făcut o animație de două minute, care încă nu a fost publicată, iar peste jumătate de an încă una în cadrul KSA:K (Centrul pentru Artă Contemporană), iar după ele am început vreo trei, care încă așteaptă să fie încheiate.
– Unde ai învățat tehnicile și cât timp îți ia să creezi o animație?
– Sunt autodidact. Am învățat să fac stop-cadru cu aparatul de fotografiat, iar de obicei lucrez în creion. Timpul necesar depinde de câtă mișcare dorești în animație. Făcusem una, în care unicele mișcări erau cele ale mâinii personajului care fuma, cea a fumului de țigară și deja hașura, care reprezenta umbrele din cameră. Pentru această animație am făcut 40 de desene. Acum lucrez la o altă animație, care are multă acțiune. Până acum am făcut doar intro-ul „Plămădirea lui Făt-Frumos”, care are un minut și jumătate din animație și am lucrat o lună la el.
– Ce subiecte abordezi de obicei?
– De fapt, îi mai multă acțiune. Animația despre Făt-Frumos – „Misiune spațială” la care lucrez acum, este despre trecerea la alt nivel de conștiință.
– Faci și filme?
– Da, fac scurtmetraje. De obicei, la rugămintea cuiva. Am făcut un filmuleț în stil „Pulp Fiction” (film regizat de Quentin Tarantino) despre cum un colet ajunge ilegal în Moldova. Nu știu dacă poți să-i spui „artă”, poate mai mult improvizație.
– Recent, lumea a descoperit poetul din tine…
– Scriam de mic copil, doar că nu știa nimeni. Orice carte citită mă provoca să scriu și eu. Respectiv, când eram mic, scriam despre pirați. Însă poeziile pe care le-am citit în cadrul Cenaclului Republica le-am scris când am fost în Slovacia. Poeziile reflectă tot felul de gânduri, amintiri de-acasă, situații care m-au marcat în perioada reședinței mele în Slovacia, călătoriile cu trenul etc.
– Cum a reacționat publicul?
– M-am mirat mult, dar ascultătorilor le-a plăcut ceea ce au auzit.
– Cum ai ajuns și ce-ai făcut în Slovacia și Ungaria?
– Prin intermediul Asociației Oberliht și KSA:K. Am urmărit proiectele și colaborările lor cu alte state europene și m-am implicat în ele. În Ungaria am participat la o cercetare despre metodele de încălzire iarna, iar în Slovacia am fost implicat în diferite festivaluri, după care făceam câte un filmuleț. Proiectul final, la fel în cadrul unui festival, a fost expoziția care a avut loc într-un fost magazin sovietic, pe care l-am adaptat, am expus filmări, stencil-uri, benzi desenate și animații.
– Care-i povestea cu benzile desenate?
– Nu am multe – vreo trei comicsuri. Să-ți explic, unii lucrează cu subiectul de spațiu public, alții cu transformările sociale, alții cu problemele minorităților, pe mine, însă, nu mă motivează nimic din toate astea. Pentru mine a fost suficient să-mi placă o animație extrem de mult, ca să-mi doresc să fac și eu așa ceva, am citit o carte de comicsuri (benzi desenate) extraordinară și am făcut și eu benzi desenate.
– Ce producători te motivează?
– Din comicsuri – Moebius, un artist francez care a decedat anul acesta, din animații – Hayao Miyazaki, care este și animator, și producător de filme, și manga sau Osamu Tezuka. De altfel, mă inspiră și animații vechi americane precum „Heavy Metal” sau comicsurile lui Frank Miller.
– Povestește-ne la ce lucrezi acum..
– Lucrez la animația despre Făt-Frumos. Acum lucrul merge mai lent… Când eram în Slovacia, timpul trecea mai productiv, aveam un atelier și un apartament, aveam și asigurare financiară, nu aveam preocupări – intrasem în lucru cu trup și suflet, nu dormeam nopțile. Deși, când m-am întors în Moldova eram sigur că mai lucrez vreo două luni și animația va fi gata, au trecut mai mult de patru luni și încă mai am multe de făcut.
Colaborez cu Abstract Optim (Noul Vodă), un beat-maker, face trip-hop și folk (stiluri muzicale), care va prelucra o melodie, pentru animația cu Făt-frumos, dintr-un film animat românesc, „Misiune spațială”, ce a dispărut din arhive.
– Spor la muncă și succese!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
