„La noi tranziția de la socialism la capitalism ne-a făcut să uităm de ea, iar acum ne-am pomenit că nu avem altă ieșire din situație decât să căutăm surse alternative de energie”, spune Vasile Moraru. 

Uzina de biogaz – mină de aur

Înainte de a-și construi propria stație de biogaz, Vasile Moraru a muncit ca electrician la gospodăria agricolă care funcționa pe timpuri în sat. Atunci a realizat că bioenergetica poate fi soluția perfectă pentru a obține productivitate înaltă în agricultură și pentru a obține propria energie, atât de necesară în orice domeniu. „În agricultură o uzină de biogaz este o adevărată mină de aur, pentru că din reziduurile de la fabrici și uzine, băligarul de la ferme, produci energie electrică, energie termică și îngrășăminte organice care, ulterior, le poți utiliza pe terenuri ca îngrășăminte pentru a ridica productivitatea lor”, povestește energeticianul cum s-a hotărât în urmă cu mai bine de zece ani să investească într-un proiect bioenergetic.

Astfel, pe la sfârșitul anilor `90, când olandezii au lansat în R. Moldova un proiect pilot privind producerea biogazului pe baza deșeurilor animaliere, a demarat și Vasile Moraru construcția uzinei de biogaz la Colonița. „Am construit-o greu, m-au ajutat specialiști din Olanda și abia în 2004 am dat uzina în exploatare. Era primul proiect de acest gen din Moldova și cine face primul pas, în orice chestiune, este dificil până reușește”, consideră inginerul. 

Din 40 de tone de deșeuri obține 1400 kilowați
Vasile Moraru

Zilnic, uzina de biogaz produce peste o mie de metri cubi de biogaz, care ulterior este utilizat pentru a genera energie electrică și termică. „Noi producem circa 1000-1400 de kilowați pe zi, energie electrică pe care o livrăm în rețelele naționale. De asemenea, mai producem energie termică pe care o utilizăm aici la uzină, dar, dacă vom reuși să reanimăm ferma din sat, planificăm să încălzim și blocul de producere a laptelui”, menționează antreprenorul.

Potrivit lui, pentru funcționarea reactorului sunt necesare circa 15 tone de deșeuri și vreo 25 de tone de apă în fiecare zi. „Noi, pe zi introducem circa 40 de tone de biomasă în reactor și scoatem circa 30 de tone, restul le utilizăm pentru omogenizarea deșeurilor. Aici, la temperatura de 37 de grade, se fermentează și se produce biogazul. Deșeurile rămase le utilizăm ca îngrăşământ organic, ecologic. Noi suntem singurii din Moldova care producem energie electrică din surse regenerabile”, remarcă Vasile Moraru.

Energie din dejecții, reziduuri, borhot

O problemă care împiedică uzina să activeze la capacitate maximă este lipsa materiei prime. În prezent, stația de biogaz funcționează circa 17 ore pe zi, deși ar putea lucra 24 de ore din 24. „Materia primă noi o luăm de la ferma din Maximovca, zilnic aducem câte patru tone de bălegar. Mai luăm borhot de la o fabrică de băuturi spirtoase, reziduuri de la stația de epurare și de la o fabrică de mezeluri. Încercăm să facem față situației”, spune bărbatul, subliniind faptul că o asemenea uzină de biogaz ar fi perfectă pe lângă o fermă, care ar asigura-o cu materie primă.

Cât privește locurile de muncă create, antreprenorul spune că din cei 12 muncitori angajați pe fiecare l-a învățat cum să muncească la uzină. „Muncitorii buni sunt aceia pe care-i primești și-i educi, îi cunoști și singur le ridici nivelul de calificare prin muncă. Încă nu am eliberat pe nimeni. Chiar dacă mai fac câte un pas greșit, mă strădui să-i aduc la condiție ca să lucreze înainte”, spune Vasile Moraru.

Ce facem cu biogazul produs?

O altă problemă, în opinia inginerului, este faptul că în Moldova biogazul în formă brută poate fi folosit doar la producerea energiei electrice și termice. „Nu avem stații de alimentare a mașinilor cu biogaz. Ne gândim poate să construim o stațiune de deservire a mașinilor sau să-l folosim în producție”, mai spune energeticianul.

Întrebat fiind dacă își dorește să extindă uzina, Vasile Moraru zice că deocamdată și-ar dori ca stația să lucreze la capacitate maximă, iar mai apoi să perfecționeze proiectul. Asta întrucât procesul tehnologic de producere a biogazului, de regulă, este realizat în două etape, iar la Colonița inginerul a construit un singur reactor, din lipsă de finanțe. „La început nu aveam finanțe și ne-am gândit cum să facem ieftin și bine. El trebuie numaidecât extins ca să lucreze mai avantajos”, subliniază patronul fabricii de biogaz.

Acesta spune că, deși este un proiect costisitor, circa 450-500 mii de euro, este un proiect care merită acești bani. Vasile Moraru consideră că orice proiect ecologic, energetic, este din start unul avantajos, pentru că „nu există domeniu care să nu aibă nevoie de energie”.