În Săptămâna Mare, ultima săptămâna a Postului Paștelui, numită și Săptămâna Patimilor, avem un bun prilej pentru a medita despre lumea ce ne înconjoară și despre locul fiecăruia dintre noi în societate. În calitate de Președinte al Asociației Patronale a Dezvoltatorilor Imobiliari, sunt tentat să mă expun, la modul succint, asupra cum și pe ce principii își construiește afacerea un bun creștin, care fie abia se lansează în afaceri sau deja a reușit să se afirme.
Religia e pretutindeni, se regăsește în fiecare parte a vieții noastre. Prin urmare, e foarte normal să-și facă apariţia pretutindeni: în comerț, politică, sport, în cadrul organizațiilor sindicale și așa mai departe.
Un bun exemplu despre cum interacționează lumea afacerilor și Biserica ne este oferit de către legendarul John D. Rockefeller, care toată viața a donat zece procente din venitul său Bisericii. Învățăturile biblice spun că fiecare persoana ar trebui să dăruiască 10% din ceea ce câștiga bisericii.
John D. Rockefeller ne-a oferit un etalon despre cum un om de afaceri creştin va fi motivat în afacerile sale să câștige cinstit şi să-şi întrebuințeze câştigul pentru viaţă, pentru înaintarea Evangheliei prin care oamenii pot primi darul vieţii veşnice.
Dacă e să revenim la timpurile noastre, este de constatat că o bună afacere, în primul rând, trebuie să fie bazată pe onestitate. Când începi o afacere, pe care îți dorești să o crești și dezvolți, onestitatea este cimentul din fundația ta. Numai asumându-ți și promovând onestitatea poți construi o afacere cu viitor și de impact.
Totodată, este absolut necesar să-ți onorezi promisiunile. În mediul de afaceri, este foarte important să respecți mereu promisiunile făcute, indiferent de schimbarea contextului. Când îți respecți promisiunile arăți partenerilor tăi că pot fi liniștiți când sunt implicați într-un proiect cu tine pentru ca vei livra partea de care ești responsabil.
Nu mai puțin important e să demonstrezi corectitudine. Oamenii de afaceri corecți se asigură că oamenii sunt tratați în mod egal. Ar trebui să fie toleranți, cu mintea deschisă, dispuși să-și recunoască propriile greșeli.
De asemenea, orice om de afaceri ar trebui să fie mereu pregătit să își asume responsabilitatea pentru acțiunile și deciziile sale. Singurul mod bun de a gestiona o problemă este să îți asumi rezultatul și să fii pregătit să oferi o soluție.
Personal am avut fericita ocazie să fiu primit de către ÎPS Mitropolitul Vladimir, care m-a decorat cu ordinul „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” gr. II, în semn de recunoștință pentru activitatea sârguincioasă spre binele și întru propășirea Bisericii Ortodoxe din Moldova.
În acest context, sunt mândru de această mențiune și, cu mâna pe inimă, i-am mulțumit Arhiereului pentru gestul mărinimos și pentru bunăvoința manifestată, declarându-mă dispus să muncească și mai departe pentru promovarea valorilor ziditoare ale Bisericii strămoșești. În mod evident, mă conduc de cele ce am promis, în afaceri și în viața-mi cotidiană.
Deoarece altul e scopul acestui text, nu cel de a enumera câte acte de binefacere am reușit până astăzi, voi mai spune dor că vizitez, cu o deosebită plăcere, Sfintele Localuri, din Republica Moldova și de peste hotare.
Astfel, cu o deosebită plăcere merg să vizitez Muntele Athos, în Grecia. Potrivit surselor scrise, grupuri de asceți sunt prezenți pe Muntele Athos încă din anul 843. În 883, a fost emis un decret special al împăratului Vasile I, care reglementa structura internă a peninsulei. Secolul al X-lea este considerat a fi începutul unui stat monahal organizat, deoarece în această perioadă aici a locuit. Sfântul Atanasie de Athos. Cronica Sfântului Munte Athos este o istorie veche din secole, a cărei moștenire este păstrată cu grijă în arhivele mănăstirilor. Astăzi, pe Muntele Athos activează 20 de mănăstiri: 17 dintre ele sunt grecești, Mănăstirea Hilandar este sârbă, Mănăstirea Zograf este bulgărească, iar Mănăstirea Sfântul Pantelimon este rusă.
Mănăstirile din Athos sunt complexe arhitecturale asemănătoare unor fortificații înconjurate de un zid necucerit, în centrul căruia se înalță mereu templul sau mănăstirea principală.
Vizitând aceste locuri minunate, parcurgi emoții deosebite. Se datorează, probabil, faptului că pelerinajul religios este o constantă a umanității, un memorial-vizual al locurilor unde s-a arătat în lume iubirea și lucrarea minunată a lui Dumnezeu pentru oameni și prin oameni. Nu în ultimul rând, pelerinajul este adesea un act spiritual de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El.
În încheiere, voi reitera repetat îndemnul la corectitudine, compasiune și onestitate, inclusiv în afaceri. Să trecem sănătoși cu toții de Săptămâna Patimilor și, cu voia Domnului, să sărbătorim, pe 16 aprilie, Învierea Domnului, cea mai mare sărbătoare a creștinilor.
Vitalie Perciun
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
