Daca facem o comparatie intre strategiile energetice facute de stat sau proiectele de termocentrale, hidrocentrale sau reactoare nucleare ce urmeaza sa vina si eoliene, cele din urma castiga evident cursa. Daca pentru prima categorie, 2010 a fost un an complet lipsit de stiri pozitive, a doua categorie a prezentat la bilant montarea a peste 200 de "mori de vant" in urma unor investitii de circa 800 de milioane de euro. In 2015, cele mai pesimiste scenarii mizeaza pe 3.000 MW instalati, adica in jur de 1.500 de turbine si investitii de circa 5 miliarde de euro.
Energia eoliana este unul dintre putinele domenii in care investitiile au inregistrat anul trecut un nivel record, banii fiind alocati de grupuri energetice gigant, asa cum este cazul cehilor de la CEZ sau al italienilor de la Enel. Mai mult, statisticile europene arata ca, in 2010, Romania a ocupat locul sapte in ceea ce priveste capacitatea nou instalata in proiecte eoliene, cu 448 MW, toti in zona Dobrogei. Cei 448 MW pot alimenta intr-un an, numai cu energie verde, peste 400.000 de gospodarii cu un consum mediu lunar de 200 de kWh. Practic, energia eoliana este singurul domeniu in care Romania poate spune ca a avut anul trecut o performanta mai buna decat Polonia sau Austria. "Romania are premisele ca anul acesta sa ajunga la o capacitate nou instalata de 600-1.000 MW. Se poate ca la sfarsitul anului acesta sa ajungem la o capacitate mai mare decat Austria. Mai mult, in Romania s-au derulat anul trecut 5% din totalul investitiilor in parcuri eoliene noi la nivel european. Aceste investitii se fac in zona de inalta tehnologie. Nu cred ca sunt multe alte domenii in care Romania sa aiba o astfel de performanta", spune Ionel David, consultant pe relatii publice in cadrul Asociatiei Romane pentru Energie Eoliana (AREE), organizatie care este activa in domeniul de profil de 2 ani si care are 85 de membri.
Fantanele, Agighiol si Pestera au fost cele mai norocoase localitati: din locuri uitate de lume au ajuns sa fie mentionate pe prima pagina a unor ziare precum Le Monde, iar rand pe rand CEZ, Enel si Energias de Portugal au ridicat proiecte eoliene de sute de milioane de euro. "Primariile acestor comune au de castigat enorm de pe urma acestor proiecte. Practic, 1% din valoarea investitiei revine primariei in momentul in care se acorda autorizatia de constructie. Ceea ce am observat este ca primariile din comunele cu potential au inceput sa-si faca birouri de urbanism, primul pas in acest sens fiind facut de primarul de Pestera. Apoi au urmat si alte primarii si astfel ele sunt cele care elibereaza autorizatiile de constructie", explica David.
Mai mult, lista comunelor care vor avea de castigat din faptul ca vantul bate cu putere pe suprafata lor va creste semnificativ. Potrivit celor mai recente date ale Transelectrica, la sfarsitul lunii trecute, primele 25 de proiecte eoliene ca marime care aveau contractele de racordare la retea semnate, fie ca este vorba de reteaua nationala de transport, fie de retelele de distributie, aveau o capacitate totala de circa 3.300 MW, fiind situate in localitati precum Cogealac, Casimcea, Daieni, Topolog sau Valea Dacilor. Dincolo de vestea buna legata de capacitate, un alt lucru demn de observat este ca majoritatea proiectelor sunt realizate de giganti precum Verbund (Austria), Energias de Portugal sau Enel, adica de companii care-si pot permite sa finanteze o astfel de investitie si care au dovedit ca nu sunt pur speculatori.
Nici estimarile pe termen lung nu par mai putin optimiste, in cel mai prudent scenariu capacitatea instalata in proiecte eoliene la nivelul anului 2015 urmand sa ajunga pana la 3.000 MW, adica echivalentul in putere a peste patru reactoare ale centralei nucleare de la Cernavoda. In total, investitiile ar urma sa fie cuprinse intre 4,5 miliarde de euro si 5,4 miliarde de euro, tinand cont de faptul ca pentru fiecare MW nou instalat intr-un parc eolian sunt necesare fonduri de 1,5-1,8 milioane de euro. In total, ar insemna montarea a circa 1.500 de turbine eoliene, daca luam in calcul o capacitate unitara de 2 MW. "Volumul de putere instalat in centrale eoliene depinde de modul in care se va stabiliza schema de sprijin a acestora, aflata in prezent in analiza la Comisia Europeana, iar decizia finala va fi a investitorilor. Evaluarea noastra a fost de 2.500-3.000 MW instalati pana in 2015", spun reprezentantii Transelectrica, transportatorul national de energie, companie care are un rol vital in integrarea proiectelor eoliene.
Comparativ cu estimarile lansate de Asociatia Romana pentru Energie Eoliana, cele ale Transelectrica pot parea pesimiste. "La nivelul anului 2013, capacitatea instalata in proiecte eoliene ar putea ajunge la peste 4.000 MW. In 2011, ar putea fi instalati 703,5 MW, in 2012, 1.335 de MW, iar in 2013, 1.508 MW", arata calculele AREE. Estimarile castigatoare vor depinde de modul cum va evolua legislatia in domeniu. Astfel, daca inca din 2008 este in vigoare o lege care stabileste schema de sprijin pentru investitiile in energia regenerabila, Legea 220/2008, aceasta nu este inca aplicabila in contextul in care nu a fost elaborata o legislatie secundara, iar avizul favorabil al Comisiei Europene inca lipseste. Principalele temeri in legatura cu textul legii pornesc din posibila existenta a unei supracompensari pentru investitori.
In Romania, sistemul de sprijin pentru energia regenerabila este compus din certificate verzi si din cote obligatorii. Motivul pentru care s-a creat aceasta schema este faptul ca fara sprijin nu se pot face investitii rentabile in energia verde, in contextul in care pretul tehnologiilor este mult mai mare comparativ cu sursele clasice de producere a electricitatii. In linii mari, pentru fiecare MWh de energie verde produsa investitorul primeste un certificat verde. Mai departe, fiecare furnizor de energie trebuie sa aiba in cosul sau o anumita cota obligatorie de energie regenerabila. Dovada indeplinirii acestei obligatii se face tocmai prin numarul de certificate verzi achizitionate. Aceste certificate sunt emise de Transelectrica si au o valoare cuprinsa intre 27 si 55 de euro. Dincolo de incasarile generate de tranzactionarea certificatelor verzi, producatorii de energie regenerabila mai castiga si din vanzarea electricitatii in piata. Schema se aplica fiecarui producator de energie verde pe o perioada de 15 ani daca unitatile intra in functiune pana in 2016, iar echipamentele sunt noi. Daca echipamentele sunt vechi, durata de aplicare se reduce.
De exemplu, un producator de energie eoliana ar trebui sa primeasca doua certificate verzi pentru fiecare MWh produs pana in 2017, in timp ce unul de energie solara ar primi 6 certificate, conform noii forme a Legii 220, promulgata in vara anului trecut. Cum acest text legislativ nu este inca aplicabil, toti producatorii de energie verde primesc doar un certificat pana la intrarea in vigoare a noului document. "In mai-iunie, speram sa primim un raspuns pozitiv din partea Comisiei Europene pentru schema de sprijin. Normele secundare sunt in mare parte facute de catre Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE)", explica Ionel David.
Potrivit acestuia, una dintre posibilele modificari legislative care ar putea fi facute, astfel incat sa fie eliminata problema supracompensarii, ar fi ca investitorii sa faca o optiune.
"Daca beneficiaza si de fonduri europene, atunci va primi un singur certificat verde, conform vechii scheme de sprijin. Practic, investitorul va opta. Fie merge pe sistemul de certificate verzi, asa cum este el prevazut de lege, fie opteaza pentru finantare europeana, dar va primi un singur certificat verde. Temerea este ca daca se combina ambele ajutoare, atunci rata de rentabilitate a acestor proiecte va depasi nivelul mediu de 11,5%, care este limita agreata pentru proiectele eoliene", explica David. Necesitatea clarificarii cadrului legal este una urgenta, in contextul in care nicio banca nu doreste sa finanteze astfel de proiecte prin asumarea riscului unor eventuale modificari legislative.
Cresterea accelerata a investitiilor in eoliene trebuie privita insa mai departe pentru ca acestea vor produce schimbari majore la nivelul intregului sistem energetic. "Pentru a se putea echilibra consumul fara perioade de intrerupere sau fara solicitarea dincolo de limita unei functionari eficiente a grupurilor termoelectrice, este important ca aparitia centralelor eoliene si a grupurilor nucleare sa fie insotita de instalarea unor grupuri flexibile in functionare, cum sunt de exemplu turbinele pe gaze, si a centralei hidroelectrice de acumulare si pompaj, anuntate de cativa ani, de 1.000 MW (este vorba despre uriasul proiect Tarnita – Lapustesti – n.red.)", avertizeaza reprezentantii Transelectrica.
Mai mult, factura pentru integrarea in sistem a sutelor de turbine eoliene se anunta a fi ridicata. "Datorita deplasarii geografice a centrelor de greutate in domeniul productiei, in special cresterii productiei in Dobrogea, va demara realizarea unor proiecte majore de intarire a retelei de transport. Investitiile necesare in retele, care reprezinta un volum mult mai mare decat cel din anii anteriori, vor fi corelate cu evolutia parcului de productie, in limita resurselor financiare a caror sursa principala ramane tariful de transport", mai spun reprezentantii Transelectrica.
Practic, finantatorul final al intregului boom eolian va fi tot populatia care va acoperi prin facturile platite si certificatele verzi pe care furnizorii de energie sunt obligati sa le cumpere si investitiile necesare in retelele de electricitate. Statisticile sunt clare si arata un singur lucru: pentru fiecare procent de crestere a ponderii energiei eoliene in structura totala a productiei de energie valoarea facturilor va creste in medie cu 1,1%.
Suras: BM
